MĂMĂIEȘTI. Întărit, în 18 martie 1656 și în 1 septembrie 1666, de Ilieș Alexandru Vodă Schitului Mare din Polonia, satul „Mamaiești, cu 20 case țărănești… cu mori pe apa Prutului, cu heleșteie, cu mori în heleșteie și cu 4 prisăci” va fi, de-a lungul veacurilor, mereu intens populat cu iobagi galițieni.
În 15 iulie 1667, la cererea călugărilor de la Marele Schit, se face hotarnica Mămăieștilor, printre martori aflându-se „Stroiescul fost vornic, Zota vechilul lui Miron vornic… trei oameni bătrâni, anume Andrei cel Negru din satul lui Miron vornicul, care au fost de Mămăiești de moșie… Iuon Costenco, iarăși din sat Lujeni, al treile Ion Hilibarco din Lențești”.
În 9 februarie 1669, după cum se menționează într-o întăritură cu privilegii, satul Mămăiești avea „20 case de vecini”, același număr de case și de iobagi mănăstirești (administrați de călugării de la Sucevița) înregistrându-se și în 26 martie 1673, când sunt menționate mori pe Prut și patru prisăci.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mămăești „130 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Hrihor, 1 dascăl, Vasile, 6 văduve, Fedora, Parasca, Paraschiva, Hafia, Anița și Anna Zelenenko, 19 case pustii și 103 birnici, și anume: Simion Manciuk, Vasile Băsărabă, Mihailo Starciuk, Mihail pânzar, Ștefan Karnițski, Tănasko Binteki, Nechifor Sapiiski, Oleksa Siniska, Vasile Burian, Ștefan Danciuk, Ivan Rumciak, Ivan Zavadas, Dumitru Dudciak, Vasilie, Onofrei morar, Pavel Petrașka, Onofrei Popovik, Petre Dumciak, Vasile butnar, Georgii Gligor, Ștefan butnar, Fodor Vovetka, Vasile Mihalko, Mihaiko sin Duiak, Ștefan sin Tiak, Petre pânzar, Iacob Senik, Mihailko Beznisko, Vasile Țonik, Mihail Boroznuci, Hrihor lăcătuș, KOZAK, Oleksa Huțul, Mihail Vorotinciuk, Ștefan Koromski, Moisa păscar, Ștefan Covrig, Vasile Ilar, Hrihor ciobotar, Ion Huțul, Oleksa olar, Hrin Demilciuk, Ivan Bonik, Ivan Runenko, Vasile Tănasă, Nicolai Tasinski, Mihail Stanski, Ivan pânzar, Enachi Romanciuk, Fodor Snițski, Andrei Romaniuk, Ivan Tașciuk, Vasile Tașciuk, Costaș Tașciuk, Oleksa Dușciak, Ivan butnar, Dănilă ciobotar, Fodor Fote, Vasile sin Fote, Coste Cimpoeș, Georgii Morăraș, Ion croitor, Ștefan Strileski, Fedor pușcaș, Petre pușcaș, Neculai Groțan, Andrei Șarăbat, Ivan Priș, Oleksa Pubeșski, Vasile Pniak, Ștefan Șinko, Andrei Kolonik, Hrihor Belciuk, Vasile Rusnak, Hrin Dușciak, Semen Dudciak, Vasile Cociuk, Nechita Fodorko, Vasile Kozmenski, Fodor Scrinski, Vasile Huțul, Nechifor Huțul, Timofti Săpag, Ivan pânzar, Oleksa Popisăvac, Ivan Țege, Andrieș Negrinic, Hrihor Mihaillo, Mihail Varnii, Oleksa Hriniac, Onofrei, Mihail Vătăman, Iacob Sanciuk, Andrei Sin Tercul, Ștefan Șincar, Ivan Gagirok, Mikita Zevolik, Ștefan Zavolik, Ștefan Fote, Ivan Ștefanko, Mihail Petric, Panco crâșmar și Vasile Rusnak.
În 1774, pe vatra satului care se va numi Mămăieștii Vechi, trăiau 102 familii, 133 în 1784.
Cele mai vechi biserici din Mămăiești au fost construite, la Vadu Vlădichii, în 1773, de către episcopul Rădăuților, Dositei Herescul, și la Mămăieștii Noi, între anii 1778-1790, de Maxim Kokoiaczuk.
În 1843, biserica din Mămăieștii Vechi, cu 1.088 enoriași, îl avea paroh pe Simion Cernaț iar cea din Mămăieștii Noi, cu 1.497 enoriași, pe Dimitrie Procopovici. În 1876, la Mămăieștii Vechi erau 1.687 enoriași, paroh fiind Axentie Cozac, iar la Mămăieștii Noi, parohie cu 2.293 enoriași, paroh era Teofil Nicorovici. În 1907, la Mămăieștii Vechi paroh era Ignatie Carage, născut în 1847, preot din 1874, paroh din 1882, cantor fiind, din 1900, Ilie Iosep, născut în 1859, iar la Mămăieștii Noi, paroh era Eusebie Andriiciuc, născut în 1841, preot din 1868, paroh din 1872, iar cantor, din 1900, Ioan Zavadiuc, născut în 1858.
Școala din Mămăieștii Noi, cu 5 clase, a fost înființată în 1872, iar cea din Mămăieștii Vechi, cu 4 clase, din 1880[2].
În 1890, Mămăieștii Vechi aveau 1.895 locuitori, primar fiind Vasile Demciuc. Axentie Cozac era preot, învățător era Ilie Procopovici, iar cantor bisericesc – Grigorie Caplan.
Mămăieștii Noi aveau 2.659 locuitori, primar fiind Constantin Petruc. Învățători erau Ioan Sawicki și Iosif Brandl, paroh – Eusebie Andriciuc, iar cantor bisericesc – Ioan Zavadiuc.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în septembrie 1891, de „Dimitrie Popescu, preot în Mamaieștii noi”, menționează, printre familiile comunei, pe: parohul Teofil Nicorovici, „docinte poporal” Ion Lewicki, cantorul Ioan Zawadiuc, Lazar Petresceac, cantorul din Revna Vasile Ieremiciuc, Vasile Cudrenschi, Michail Iacubovici, Gheorghi Smereca, Ioan Hlibca, Gheorghi Vizniuc, Ioan Neclea, Iacob Vârstiuc, Gheorghi Cudrenschi, Gheorgie Fotie, Grigori Touetiuc, Teodosia Cudrensca, Vasile Lagadeu, Niculaiu Melniciuc, Ioan Șarlai, Iacob Sauciuc, Dimitrie Hlibca, Alexii Hlibca, Gheorghi Paraniuc, Chefa Ariciuc, Ioan Boresiuc, antistele comunal Ioan Cocoiaciuc, Niculaiu Motrovici, Ion Șarlai, Vasile alui Michail Iacubovici, Vasile Podilciuc, Gavril Boresiuc, Vasile Vizniuc, Alexei Pelovici, Vasile Sauciuc, Teodor Havisciuc, Ioan Iacubovici, Vasile Sauciuc, Vasile Iacubovici, Dimitrie Motrovici, Gheorghi Olevici, Vasile Havrisciuc, Gheorghi Humeniuc, Iacob Uhrenciuc, Ștefan Iacovescu, Niculaiu Olevici, Elisaveta, fiica lui Petrea Paraniuc, Iuliana Didiv, Elena Maidan, Anastasia Sauciuc, Vasile Demciuc, Domnica Popovici, Ion Hnidan, locotenentul de artilerie Dimitrie Procopovici, Ioan Bilețchi, Paul Misliuc, Nichifor Sauciuc, Ștefan Cudrenschi, Michail Hlibca, Maxim Ariciuc, Vasile Melniciuc, Ioan Burac, Paraschiva Tumac, Dimitrie Cudrenschi, Ioan Macoveiciuc, Vasile alui Ioan Petriuc, Iacob Sauciuc, Paraschiva Hlibca, Vasile Meleu, Michail Demciuc, Teodosia Pauliuc, Gheorghi Seminiuc, Elena Iacovescu, Paraschiva alui Timofteiu Stolerciuc, Niculaiu Iacovescu, Ioan Pauciuc, Maria, fiica lui Maxim Iacovescu, Ana, fiica lui Atanasie Mandreg, Zoia, fiica lui Vasile Fotie, Teodor Dudciac, Eufemia, fiica lui Dimitrie Petriuc și Elena Hlibca[3].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 403
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 19, 1876 p. 80, 1907 p. 107
[3]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 45/1891, p. 6