Mamăăă, ce campionat avem!

Europa League a debutat în noul format cu o serie de meciuri care par mai disputate, mai tensionate decât erau în formatul vechi, faptul că nu se joacă tur-retur făcându-le pe combatante să dea tot ce pot în meciul unic pe care îl dispută cu fiecare adversar. Pentru noi, startul a fost de bun augur, scorul aproape neverosimil cu care FCSB a câștigat meciul cu amărâții ăia din Riga fiind în măsură să ne dea speranțe pentru un parcurs cât mai reușit și, desigur, cât mai lung. Evident că, în principiu, fotbalul românesc este cu multe clase peste cel din Letonia, campioana noastră neavând practic niciun motiv de neliniște într-o dispută cu oricare echipă de acolo. Numai că, dincolo de rezultatul excelent, jocul alor noștri a fost adesea prost, cu o apărare bâlbâită, cu un atac haotic, singurul punct forte fiind portarul Târnovanu, același care în campionat gafează cu o frecvență inegalabilă. După egalarea survenită repejor, s-a instalat și o panică deloc neglijabilă, faptul că letonii nu au înscris fiind rezultatul tehnicii precare a multora de la Riga. Însă dacă am fi luat și golul al doilea, teamă mi-e că nu am mai fi egalat, ba chiar cred că mai primeam goluri. E bine că e așa, urmează să vedem cum evoluăm în fața unor echipe serioase. Teamă mi-e că în chiar următorul meci, PAOK, bătută măr de Galatasaray, se va strădui să-și spele imaginea în ochii propriilor suporteri, călărind-o pe FCSB. Dacă iese cu bine din meciul următor, chiar încep să cred în șansa ei de a depăși faza grupelor. Mă mai gândesc și căun eventual spectator străin, văzând doar meciul FCSB – RFS 4-1 și apoi privind clasamentul Superligii, să-și închipuie că al nostru e campionatul cel mai tare din Europa, dacă FCSB e abia pe locul 13 din 16 echipe!