Mamă, ce fotbalist!

Vreau să vă spun că am așteptat cu mare emoție meciul de revenire al lui Ibra, după ce altele două din aceeași categorie se soldaseră cu reaccidentări și implicit dezamăgiri dramatice pentru mine și cred că și pentru milioanele sale de fani. Vă reamintiți, presupun, că pentru mine, Zlatan Ibrahimovici este cel mai bun jucător din întreaga istorie a Real-ului Madrid… care n-a ajuns niciodată să joace la noi! Culmea e că a ajuns să joace la dușman, dar în mod evident era incompatibil și cu atmosfera de acolo, și cu (de fapt, mai ales!) Pep Guardiola. Pe care îl consideră un căcănar, chestie care nu poate să mă mire. Așadar, după experimentul Manchester United, eșuat și acesta, dar din motive care îmi scapă, aproape că îmi luasem adio de la fenomenul Ibra. Mă gândeam că nu poate depăși, mai ales psihic, accidentarea aia cretină și, ca unul care nu mai pățise așa ceva în întreaga-i cariera, se pregătește de retragere. Am avut o vagă speranță în momentul când am aflat că vrea la Los Angeles. Pentru cei care pot depăși prejudecățile, e limpede că campionatul american e din ce în ce mai serios și mai solid, ne mai fiind de mulți ani sinonim cu „cimitirul elefanților”. Și în nici un caz comparabil cu panaramele de campionate arăbești, dacă e să vorbim despre cele foarte bine plătite. Sâmbătă seara, la ora derby-ului local (!) de la Los Angeles, eram pregătit de eveniment. Iar când am văzut că ăilalți conduceau cu 3 – 0, mi-am zis că se va amâna revenirea, întrucât la scorul ăla, ba fiind și minutul 60, n-avea rost să-i strice sărbătoarea. S-a făcut 1 – 1 până să intre, apoi totul a luat-o razna: pentru 3 – 2 a pasat extremei care a centrat, golul venind de la sine. Apoi Ibra a făcut una de-ale lui, cu un voleu demențial de la vreo 45 de metri care a trecut ca racheta peste amărâtul de portar, iar la urmă a înscris cu capul golul decisiv, un pic din ofsaid, dar cine naiba să se supere? Poate doar antrenorul naționalei Suediei, dobitocul ăla care e în stare să ia bătaie de la România (și ce dacă a jucat cu rezervele, ce, aia nu-i tot Suedia!?) la fix o zi după ce întreba retoric: „Ibrahimovici la Mondiale? Da’ ce, ăsta joacă pe undeva!?” Ba, fraiere, cere-i repede iertare, eventual în genunchi, și roagă-te tot așa, în genunchi, să se milostivească. Că fără el vă bate și România, pricepi?