Un tânăr dintr-un sat sucevean își inspectează resemnat casa. Clădirea, relativ nouă, avea șase camere. Aici, povestește el reporteriței, aveam biblioteca. În partea aceasta era bucătăria. Din mâl extrage un colț de dulap. Îl întoarce pe o față și pe cealaltă, apoi îl restituie mâlului. Unde ați stat până acum, mai întreabă fata cu microfon. În pădure. Am improvizat un adăpost sub un stejar. Acolo am stat cu copiii. Când năvăleau tătarii și jefuiau sate izolate, moldovenii se retrăgeau în păduri. Pădurile i-au protejat uneori și de turci. Iată, în 2008, oamenii s-au suit pe dealuri și tot pădurea le-a oferit adăpost.
Acum se inventariază morții, răniții, hectarele inundate, casele distruse. Au fost afectate, spune un oficial aplecat pe o foaie de hârtie, 2752 de locuințe. Tot el mai aduce precizarea că numărul evacuaților, cei mai mulți din luncile Siretului și Prutului, a urcat la 15.000. Acum sunt adunate vitele moarte. Locuitorii trec prin obligația unor vaccinuri care să îi ferească de molime. De molima viiturilor nu i-a ferit nici un vaccin. Vorbele de încurajare ale oficialilor de la București nu le-au ținut și nu le țin nici ele de cald. Un localnic i-a reproșat furios președintelui țării, venit în cizme la fața locului, că a găsit cel mai neinspirat moment să râdă. Șeful statului i-a replicat, în stilu-i cunoscut, numindu-l „bolșevic”. Bolșevic, nebolșevic, un om năpăstuit de mânia lui Dumnezeu.
Când scriu aceste rânduri, președintele României este în drum spre Roma. Am primit un telefon de la Tatiana Covor, corespondenta A.M.Press în cetatea eternă. Îmi puteți sugera, zice ea, o întrebare pe care să o adresez președintelui? M-am gândit că ar putea să îl întrebe pe Berlusconi, de exemplu, ce rețetă a descoperit pentru a deosebi țiganii români de țiganii unguri. Cum deosebește rasele umane între ele? Sunt etnici români bruneți, sunt etnici țigani din țara noastră blonzi-blonzi. Poate că ar fi interesant de știut cum comentează președintele nostru scoaterea trupelor militare italiene pe străzi, în mod predilect în zonele în care se află taberele cu imigranți din țara noastră. E o situație fără precedent, cel puțin în Europa. A fost declanșat războiul în Peninsulă și noi nu știm nimic? Am lăsat-o pe Tatiana Covor să își gândească singură întrebarea și, în absența unui răspuns, să îl găsească singură. Drama de la Râm cu imigranții a căpătat nuanțe de-a dreptul sinistre.
Sutele de mii de români – unii vorbesc de milioane – care au muncit și mai muncesc în Italia au salvat, spun economiștii, această țară într-un moment de criză economică. Forța de muncă ieftină, calificată, serioasă, disciplinată, venită din România a asigurat o gură sănătoasă de ozon economiei italiene. Din toată această trudă n-a rămas însă nimic. A rămas numele Mailat al unui nemernic. El a reușit să-și împrumute numele unei nații întregi. Suntem percepuți ca un popor de mailați. Italienii, mulți dintre ei, așa ne văd.
Ce știți despre România?, e întrebată o bătrânică într-un orășel italian. Știu că e țara de unde vin țiganii, răspunde ea imediat. Ați auzit de Brâncuși, de războiul daco-roman, de înrudirea noastră de sânge și de limbă? Bătrâna pleacă plictisită făcând un gest de lehamite.
Va fi Traian Băsescu astăzi mesagerul abil al românilor persecutați – la modul fascist, comentează unii – în Italia? Nu știu. Aștept știrile de diseară. Cititorul acestor rânduri va ști însă mai mult decât mine în momentul în care, eventual, le va parcurge. Va ști însă tot ce s-a discutat la Roma? Bifează Traian Băsescu o vizită electorală în această țară sau este sincer îngrijorat de tragedia conaționalilor lui, unică în felul ei în lumea modernă a Uniunii Europene?
Inundațiile din Moldova au lăsat în urmă uriașe pagube, dar și morți. Tăvălugul xenofob din Italia a dus la arderea de vii a unor copii români nevinovați. Dacă aici apele au început să se retragă, chemate în albiile lor de Dumnezeu, în Italia s-a mai făcut un pas agresiv și sfidător înainte: scoaterea armatei pe străzi.
