Maladia Parkinson afectează și persoanele cu vârste sub 50 de ani

Maladia Parkinson, care apare mai ales în jurul vârstei de 60 de ani, atinge în aproximativ 10% din cazuri și persoanele cu vârste sub 50 de ani, așa cum o demonstrează cazurile pugilistului Muhamad Ali și a călugăriței Marie Simon-Pierre, vindecată miraculos prin intermediul Papei Ioan Paul al II-lea, transmite AFP.
Un număr de 6,4 milioane de persoane din lume suferă de această maladie neurologică degenerativă, descrisă în 1817 de medicul britanic James Parkinson.
Deși, în general, apare după împlinirea vârstei de 60 de ani, aproximativ 10% din cazuri sunt diagnosticate înainte de vârsta de 50 de ani, potrivit Association France Parkinson.
Maladia neurologică este asociată cu distrugerea progresivă a anumitor celule ale creierului care produc dopamina, un mesager chimic care face legătura între neuronii care intervin în controlul funcției motrice și în reglarea stărilor psihice.
Maladia nu trebuie confundată cu Alzheimer, care se manifestă prin deteriorarea intelectului și pierderea ireversibilă a memoriei.
Maladia Parkinson se caracterizează prin asocierea a trei simptome principale: tremur al corpului în stare de repaus, care se manifestă la două treimi dintre pacienți, rigiditate a mușchilor și lentoare a mișcărilor.
Maladia poate provoca depresii, reflexul de a închide ochii la apropierea de un obiect și „micrografie” (tendința de a scrie cu caractere de dimensiuni mici).
Doar 5 – 15% din cazuri sunt ereditare. Maladia apare, de obicei, fără a exista un precedent în familie. În schimb, poluarea poate constitui o cauză a instalării acestei boli.
Evoluția maladiei este mai mult sau mai puțin lentă și variază de la caz la caz.
Pentru a compensa lipsa dopaminei, medicul prescrie mai ales administrarea moleculei L-Dopa, care în creier se transformă în dopamină.
Medicamentele corectează simptomele motorii, dar nu blochează evoluția maladiei și își pierd progresiv din eficacitate. În plus, în timp pot avea efecte adverse grave.
Pe piață există o alternativă chirurgicală, care se adresează unui număr mic de pacienți (10 – 15% din cazuri) și care constă într-un implant de sistem de stimulare electrică de înaltă frecvență.