Tatăl Sfintei Parascheva se numea Nichita. Nu cunoaștem numele mamei ei. Aceștia au avut încă un fiu, viitorul Sfânt Eftimie Izvorâtorul de Mir, episcopul Maditelor, oraș din Tracia răsăriteană, aproape de strâmtoarea Dardanele. Unii spun că tatăl lor a murit devreme și astfel au rămas orfani. Mama lor l-a dus pe Sfântul Eftimie de tânăr într-o mănăstire din Constantinopol unde s-a nevoit 30 de ani ducându-i-se vestea de mare ascet și sfânt. Pentru aceasta, episcopul de Perinthos l-a hirotonit diacon. Mai târziu a fost hirotonit preot și, în cele din urmă, episcop de Madit. Viața sfântă și faptele sale l-au făcut cunoscut și împăratului Vasile al II-lea (976-1025) care a venit în Matid și l-a vizitat.
Binecuvântata mamă a Sfintei Parascheva s-a ocupat de creșterea ei. A hrănit-o cu frica și dragostea față de Dumnezeu, potrivit poruncilor Domnului. Mergea împreună cu mama ei în mod regulat la biserică, asculta și cerceta Legea lui Dumnezeu și căuta să o îndeplinească. Este caracteristic faptul care s-a întâmplat când a mers la biserică, la vârsta de 10 ani, și a auzit citindu-se Evanghelia zilei. Aceasta se referea la dialogul dintre tânărul bogat și Mântuitorul. Vinde-ți averea ta și o dă la săraci și urmează Mie, a zis Domnul tânărului bogat, care voia să moștenească împărăția lui Dumnezeu. Pentru mine vorbește, a zis micuța Parascheva, ca oarecând Sfântul Antonie care a auzit aceeași Evanghelie. Și, ieșind din biserică, a dat hainele sale primei fete sărace pe care a întâlnit-o și s-a îmbrăcat cu hainele ei rupte. Aceasta o făcea deseori. Își împărțea hainele copiilor săraci și mâncarea o dădea la copiii din școală.
Își dă crucea de pomană Într-o zi, pe când mergea împreună cu îngrijitoarea ei, a întâlnit o fetiță îmbrăcată cu haine rupte. I-a fost milă de ea și a vrut să o ajute, însă deoarece nu avea la ea bani se pregătea să-i ofere crucea din aur pe care o purta la gât. Îngrijitoarea ei a încercat să o împiedice spunând, că nu este bine să-și dea de pomană crucea. Parascheva a răspuns: Crucea ne-a învățat să fim milostivi, și cum este posibil ca bijuteria mea scumpă să nu poată fi folosită drept milostenie și mângâiere pentru această fată săracă căreia nu i se potrivește atâta lipsă și sărăcie într-o societate care Îl are pe Hristos drept stăpân?!. Putea să fie indiferentă la sărăcie? Imediat i-a dat crucea fetiței care, după prima clipă de surprindere, lăcrimând a binecuvântat cu vorbe emoționante pe binefăcătoarea sa.
Altădată, într-o iarnă foarte rece, și-a dăruit paltonul unor copii care sufereau de frig pe stradă.
Cerută în căsătorie Această mare virtute sufletească a Paraschevei era reflectată și pe fața ei tânără deoarece sufletul luminează fața și o face foarte frumoasă. Prin urmare, Parascheva a fost cerută în căsătorie de tineri bogați care aveau o stare socială importantă și înalte dregătorii, însă ea a refuzat propunerile lor. Părinții ei, pentru a o impresiona, îi spuneau că cea mai mare dorință a lor este ca să o așeze la casa sa înainte ca ei să moară, deoarece nu voiau ca ea să rămână orfană și neprotejată. Parascheva, însă, răspundea: Tatăl Ceresc trăiește, le vede și le ocrotește pe toate. Când cineva crede și trăiește conform sfaturilor și poruncilor Lui, cum ar putea să rămână orfan? De ce vă gândiți la moartea voastră? Zilele omului sunt în mâna lui Dumnezeu. Sunteți în floarea vârstei și tu, mamă, pari a fi o soră de-a mea mai mare. Prietenelor ei care o îndemnau să se căsătorească pe motiv că ce se va alege de marea ei bogăție, Parascheva le arăta pe săraci și pe copiii suferinzi și le spunea: Există oare atâta bogăție încât să ajungă să acopere toate nevoile și lipsurile atâtor ființe nefericite?.
Prima vizită la Constantinopol Deoarece o dorință sfântă s-a aprins în inima ei și nu-i mai putea rezista, , a plecat de acasă la Constantinopol fără să fie observată de părinți, de slujitori și de rude. După ce a văzut toate locurile binecuvântate pe care le avea atunci Constantinopolul, adică multe biserici și moaștele multor sfinți și după ce a primit sfaturi și binecuvântări de la bărbații sfinți care se găseau acolo, a plecat în Calcedon.
În Calcedon Calcedon (actualul Kadiköy) se găsește în Golful Bosforului, alături de Constantinopol. A fost sediul Sinodului IV Ecumenic.
Aici, după ce s-a închinat în biserica și la moaștele Sfintei Mucenițe Eftimia, a plecat pe jos ca o cerșetoare în Heracleea Pontului. Între timp, părinții ei au căutat-o peste tot și au trimis oameni în multe locuri, însă fără rezultat.
În alte surse se afirmă că părinții Sfintei Parascheva au murit înainte ca ea să plece de acasă.
În Heracleea Pontului Heracleea Pontului sau Onoriados a fost întemediată în anul 550 î.Hr. Se mai numește și Heracleea Pontică. Prima mențiune despre acest oraș se păstrează din anul 431, de la Sinodul III Ecumenic din Efes. Această episcopie a fost desființată la sfârșitul secolul XIV. Numele ei actual este Eregni.
În Heracleea, Cuvioasa a găsit o biserică a Maicii Domnului și a rămas în ea timp de cinci ani de zile, practicând toate nevoințele, ca: șederea în picioare de toată noaptea, posturi, suspine, lacrimi și doliu permanent. Cine ar putea să descrie așternutul ei care era direct pe pământ, smerenia sa, inima ei curată?!
(sursa: www.sfparascheva.ro)
Mâine ortodocșii o sărbătoresc pe Sfânta Parascheva (I)
