Mâine este Sărbătoarea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”

Această sărbătoare ne amintește că alegerea Sfintei Fecioare Maria pentru a-L naște pe Hristos nu a fost arbitrară. Fecioara Maria a fost continuatoarea unui lung șir de slujitori devotați lui Dumnezeu. Părinții săi, Ioachim și Ana, erau considerați „drepți înaintea lui Dumnezeu”. Ei s-au rugat cu lacrimi pentru a dobândi un copil, iar Fecioara Maria a fost rodul rugăciunii lor. Ana a făgăduit încă înainte de a o zămisli că, de va avea un copil, îl va închina lui Dumnezeu. Când fetița a împlinit trei ani, cei doi Sfinți Părinți și-au împlinit promisiunea, aducând-o la Templul din Ierusalim.
O tradiție apocrifă
Nașterea și copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în alte cărți ale Noului Testament. De altfel, ea constituie o prezență foarte discretă în Sfânta Scriptură. Amănunte despre aceste etape ale vieții sale sunt consemnate într-o apocrifă din sec. al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”. Astfel, se relatează cum, împlinind Maria 3 ani, părinții au adus-o la Templul din Ierusalim, pentru a o închina lui Dumnezeu, chiar dacă era singurul lor copil. Îmbrăcată în cele mai bune haine, ei au condus-o spre Templu împreună cu rudele lor. Un grup de fecioare îi însoțeau, cântând și având lumânări aprinse în mâini. Aici a fost întâmpinată de Marele Preot și alți slujitori. Tradiția consemnează și numele Marelui Preot: Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul. Pentru a intra în Templu trebuiau urcate 15 trepte. Ritualul iudaic cerea ca iudeii să se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti un psalm. Din acest motiv, cei cincisprezece psalmi ce se rosteau cu aceasta ocazie sunt cunoscuți sub numele de „Psalmii treptelor” (Psalmii 119-133).
Intrarea în Sfânta Sfintelor
Fiind încă mică, părinții au vrut să o ajute pe fetiță să urce treptele, rostind psalmii în locul ei. Dar, spre surprinderea tuturor, Maria, prin harul divin, a urcat repede toate treptele, fără a se mai opri conform ritualului. Luminat de Dumnezeu, Zaharia a întâmpinat-o cu bucurie pe această fecioară. Se spune că el ar fi binecuvântat-o zicând: „Tu ești cea în care Dumnezeu și-a proslăvit numele Său între iudei. Tu ești cea în care Dumnezeu va descoperi Mântuirea pe care a pregătit-o poporului său.” Luând-o de mână, Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai sfântă încăpere a Templului, în Sfânta Sfintelor. Lucrul acesta era cu atât mai neobișnuit cu cât doar Marele Preot avea voie să intre aici și doar o singură dată pe an, după ce aducea jertfe pentru sine și pentru popor. Tradiția mai spune că Fecioara Maria a rămas la Templu timp de 12 ani. Ea își petrecea timpul ca și celelalte fecioare, citind Scripturile, lucrând, rugându-se și sporind în dragostea față de Dumnezeu. Îngerul Gavriil îi aducea hrană și îi tâlcuia locurile mai greu de înțeles din Biblie, pregătind-o pentru Vestea cea bună.
Simbolistica intrării Maicii Domnului
Primul Templu din Ierusalim a fost construit de către Solomon, dar a fost distrus în 586 i.d.Hr. El a fost reconstruit 70 de ani mai târziu, de către Zorobabel, existând până în anul 70 d.Hr.
Tradiția rabinică spune: „Cinci lucruri care se aflau în primul templu nu se mai găseau în al doilea. Acestea erau: Focul din înălțime, Untdelemnul ungerii, Chivotul Legii, Duhul Sfânt și sorții Urim și Tumim”. Duhul Sfânt a început să grăiască prin profeți, lucrând pentru a o pregăti pe cea care trebuia să-L nască pe Hristos. În timp ce Hristos a întrunit toate cele trei slujiri (învățătorească, arhierească și împărătească), Zaharia avea doar două: arhierească și învățătorească, profetică. Văzând în Fecioara Maria Chivotul Noului Legământ, Zaharia a dus-o în Sfânta Sfintelor. Aici ea s-a pregătit pentru a deveni Templul lui Dumnezeu. De altfel, ea a parcurs cele trei etape necesare: curățirea, iluminarea și unirea cu Dumnezeu, corespunzătoare celor trei încăperi ale templului. Intrarea în Templu înseamnă pregătirea tainică a umanității lui Hristos. Din acest motiv, această sărbătoare este o anticipare a Nașterii Mântuitorului, lucru evident și în rânduiala slujbelor. Din această zi încep să se cânte în cadrul Utreniei Catavasiile: „Hristos se naște, slăviți-L!…”
O sărbătoare liturgică mai târzie
Sărbătoarea propriu-zisă dedicată intrării Maicii Domnului în Templu este de dată relativ recentă. Întrucât noul lăcaș de cult închinat lui Dumnezeu a devenit biserică, sărbătoarea a fost numită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Deși nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de sec. al VI-lea. Există astfel o mențiune a ei din sec. al IV-lea, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există și o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbește și el despre această sărbătoare ce se ținea la Ierusalim. În sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman și Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfințirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea și Sixt al V-lea.
Sărbătoarea Luminii
Numele de Vovidenie provine din slavonă, însemnând „ceea ce se face văzută”. Tradiția populară spune că de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. În această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiți, și se împart pomeni. Simbolurile luminii sunt candela, lumânarea, soarele, focul. Tot în ziua de Vovidenie, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ținute la lumină și căldură, ele înmuguresc și înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove.
Istorie în imagine
În iconografia Vovideniei regăsim cele trei părți ale Templului: curtea, Sfânta și Sfânta Sfintelor. Scena se desfășoară în curtea interioară, Zaharia întâmpinând-o pe Maria în haine preoțești, în fața ușilor Sfintei, pe prima treaptă (din cele cincisprezece). Fecioara este prezentată cu mâinile întinse, urcând singură. În spatele ei se află Ioachim, Ana și corurile de fecioare. În planul de sus, ea este așezată pe cea mai înaltă treaptă, lângă ușa Sfintei Sfintelor, fiind slujită de un înger. Surprinde îmbrăcămintea Fecioarei (maforionul), care simbolizează maturitatea ei duhovnicească.
(Daniela LIVADARU)