Credincioșii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici prăznuiesc vineri, 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor și, în orice zi ar cădea, este praznic și post. Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost instituită în urma a două mari evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, și aducerea Crucii de la perși în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius.
Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630. Biserica a rânduit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei când a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena. Aceștia au găsit niște cruci și, neștiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci când a fost atinsă cu Sfânta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălțată pentru a fi văzută de mulțime și, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători. Astăzi, fragmente din lemnul sfânt se află la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria și Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi ne-au rămas doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neștirbit. Făcându-ne cruce, evocăm patima mântuitoare pentru lume a lui Iisus.
Crucea pe care a fost răstignit Iisus, găsită printr-o minune
Primul mare împărat creștin, Constantin cel Mare, trăia cu dorința de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul, pentru aceasta el trimițând-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripție pe care scria „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Neștiindu-se însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoșit. Astfel, printr-o minune, a fost aflată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfințită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toți cei de față să-l vadă.
Sfânta Cruce adusă înapoi de la perși
Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perși. În anul 611, aceștia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii și au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câțiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perșilor și i-a alungat din Ierusalim. Crucea a fost recuperată și adusă de însuși împăratul, care, la 14 septembrie 630, a așezat-o în aceeași biserică. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. Procesiunea s-a păstrat până în ziua de astăzi în rânduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile și de Moartea Mântuitorului Hristos.
Astăzi, pământul „se închide”
Potrivit tradiției populare, de Ziua Crucii, pământul „se închide” pentru plante, insecte și reptile, adică toate gângăniile și șerpii intră în pământ unde iernează până la Alexii (17 martie). Șerpilor care au mușcat oameni nu li se permite acest adăpost, astfel ei vor putea fi uciși în această zi pentru a li se șterge păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre șarpe în casă. Este și ultima zi în care se culeg buruieni de leac pentru că „pământul se usucă”, plantele rămase sînt considerate necurate. În sudul țării, unde sărbătoarea se numește Cârstovul Viilor, se începe culesul viilor și se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buștean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu”. Tot de Ziua Crucii se pomenesc morții și se împart alimente și vase de ceramică.
Cum ne facem cruce?
Însemnarea feței cu semnul crucii trebuie făcută cu respect și cuviință. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mâna dreaptă, simbolizând Sfânta Treime, iar cele două degete mici le lipim strâns de podul palmei, simbolizând pe Adam și Eva. Ducem mâna la frunte și zicem: „În numele Tatălui”, „și al Fiului” – la pântece, „și al Sfântului Duh” – la cei doi umeri. Lăsând mâna în jos, spunem: „Amin!”. Sfinții Părinți spun că fruntea închipuie cerul, pieptul – pământul, iar umerii – locul și semnul puterii.
Legenda Crucii
Se spune că, înainte de a muri, Adam nu-și găsea liniștea, ofta cu gândul la raiul din care fusese alungat. Ca să-i îndulcească suferința, Set, fiul său mai mic, s-a dus până la rai și a cerut îndurare pentru tatăl său. Îngerii nu l-au lăsat să intre, dar i-au dat o ramură de măslin. Ce mult s-a bucurat Adam! Din ramură, Eva și Set i-au făcut o cunună și cu ea l-au îngropat chiar pe Golgota. Dar din cununa îngropată a ieșit un copac falnic, până la cer, cu trei ramuri mari, împletite de șapte ori. Din acel pom a fost tăiată Crucea Mântuitorului, iar sângele Domnului, prelins din răni, a curs până în pământ, pe creștetul lui Adam, apoi mai adânc, descuind porțile iadului…
Ofrande de Moșii de toamnă
Se dau de pomană, de sufletul celor morți, vase de lut. De obicei se oferă copiilor și se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se așază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumânare și un cuvânt bun. De Moși se organizează în sate târguri de toamnă, în care se vând diferite vase de lut, de toate mărimile și formele.
Credințe populare
– Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos și a omului. Prin cruce s-a sfințit, s-a blagoslovit pământul; prin crucea ferestrei s-a sfințit casa, prin cruce se sfințește în fiecare zi omul, făcându-și semnul ei, și tot crucea ajută la orice împrejurare.
– Când pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecât dacă își aduce aminte în ce zi a săptămânii a fost în anul acela Ziua Crucii
– De Ziua Crucii nu se mănâncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, pește (că are cruce în cap), întocmai precum și de Sf. Ioan nu se mănâncă nimic ce se aseamănă cu un cap.
– Înălțarea Sfintei Cruci se ține, căci îți vei găsi ușor leacul când te vei îmbolnăvi.
– Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
(sursa: www.monitorulexpres.ro)
