Saguin, o specie de maimuțe mici din America de Sud, cu smocuri de păr la urechi, „vorbește” într-un mod asemănător cu cel al oamenilor, așteptând ca interlocutorul să termine ce are de spus înainte de a continua o conversație, au constatat oamenii de știință americani, potrivit bbc.co.uk.
Cercetătorii au înregistrat sunetele maimuțelor în timp ce strigau unele la altele, din spatele unei cortine. Fiecare animal striga, după care aștepta ca celălalt să răspundă, înainte de a striga din nou. Rezultatele sugerează „un traseu evolutiv alternativ” pentru modul de conversație al oamenilor.
Să aștepti ca interlocutorul să termine ce are de zis înainte de a-i răspunde este esențial pentru ca schimbul de informații să fie unul corect și pare un fapt banal în conversația umană. Cu toate acestea, la originea acestei acțiuni nu par să stea cele mai apropiate „rude” primate ale oamenilor – cimpanzeii.
Cimpanzeii nu sunt foarte vocali și tind să folosească gesturi pentru a comunica. Deci este unanim acceptat că aceste gesturi reprezintă fundația pentru cooperarea intrinsecă în comunicarea umană.
Dar, doctorul Asif Ghazanfar, de la Princeton University, a căutat dovezi ale unui traseu vocal pentru această cooperare, analizând schimburile vocale la saguin. Acesta a explicat că a ales această specie de maimuță, întrucât este foarte vocală spre deosebire de cimpanzei.
Ghazanfar a precizat că aceste maimuțe au două caracteristici de bază, care se regăsesc și la oameni. „Sunt animale cooperante, astfel că se ajută reciproc de îngrijirea puilor lor. Aceasta este o caracteristică importantă, pentru că duce la o sociabilitate mai bună, ceea ce înseamnă că animalele, la fel ca oamenii, au comportamente care aduc beneficii celor din jur”, a mai spus Ghazanfar.
Daniel Takahashi, cel care a condus cercetarea, a înregistrat maimuțele strigându-se unele pe altele din colțuri opuse ale camerei. Animalele erau separate de o cortină, astfel că se puteau auzi, însă nu se puteau vedea. Înregistrările au arătat că maimuțele au așteptat cam cinci secunde după ce interlocutorul a terminat de vorbit pentru a răspunde, ceea ce înseamnă că urmează „regulile nescrise ale etichetelor conversaționale”.
Asif Ghazanfar a explicat că există două idei pentru care animalele urmează aceste reguli. „Una dintre ele este aceea că dacă ești în afara câmpului vizual al membrilor grupului și vrei să stabilești o legătură cu altul, tot ce știi este că vei stabili o legătură doar dacă răspunsul lui este condiționat de al tău”, a explicat Asif Ghazanfar. „Și o altă ipoteză este că aceste apeluri dintre ei ar putea avea un conținut informațional”, a mai spus Asif Ghazanfar.
Ghazanfar a mai spus că schimburile conversaționale dintre oameni ar putea să fi evoluat printr-un traseu similar – deși pe o latură paralelă a arborelui evolutiv.
Echipa de cercetători speră să descopere mai multe despre conversația umană și de ce uneori aceasta eșuează. „Investigăm în prezent cum experiențele din primele stadii de viață la saguin – inclusiv cele din uter și chiar și interacțiunile vocale dintre părinte și copil – pot face lumină în ceea ce este greșit în tulburările de comunicare la oameni”, a spus Ghazanfar.
