Maica Domnului este numită Născătoare de Dumnezeu nu în înțelesul că L-a născut pe Dumnezeu, că înainte de a fi Dumnezeu a fost Maica Domnului, ci în înțelesul că Cel pe care L-a născut ca om nu era numai om, ci era și Dumnezeu, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Unde s-a petrecut unirea firii dumnezeiești cu firea omenească în persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos? S-a unit în pântecele Preasfintei Fecioare Maria. Noi așa mărturisim și așa ne învață Biserica noastră. Noi nu credem, ca ereticii, că Maica Domnului a născut un om cu care după aceea S-a unit Dumnezeu. De pildă la Botez, cum spuneau unii, că Duhul Sfânt când S-a pogorât peste Domnul Hristos la Botez, de fapt atunci a fost unirea între cele două firi. Nu e adevărat. Biserica noastră spune și învață, și mărturisește, și răspândește adevărul că Fiul lui Dumnezeu S-a unit cu Fiul Omului, Dumnezeu S-a unit cu omul în ființa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și de aceea zicem noi într-o alcătuire de la Sfântul Maslu, vorbind cu Maica Domnului: „Pe tine preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce ești mult lăudată, te rog curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă locaș înfrumusețat al dumnezeieștii Treimi ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău”. De unde pornim? De la conștiința că suntem robi netrebnici: „eu netrebnicul robul tău” doresc să fiu mântuit și pentru că doresc să fiu mântuit cer ceva de la tine Maica Domnului, de la tine care ești „palat preacurat al Împăratului ceresc”.
Când este Maica Domnului „palat preacurat al Împăratului ceresc”, al Mântuitorului nostru Iisus Hristos? A fost când L-a purtat pe Domnul Hristos în pântecele ei. Da, dar Domnul Hristos S-a despărțit cumva de Maica Domnului când S-a născut din ea, și atunci Maica Domnului nu mai este „palat preacurat al Împăratului ceresc”? Ba da, este. Și după ce S-a născut Fiul ei din ea e „palat preacurat al Împăratului ceresc”. De ce? Pentru că Maica Domnului nu L-a purtat numai în pântece pe Domnul Hristos, ci L-a purtat și în inima ei, și de inima ei nu S-a despărțit niciodată Fiul său, Domnul Hristos. O mamă este mamă pentru veșnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodată nu i se va lua unei mame calitatea de mamă. Și nu e mamă numai când îl poartă pe copilul său în pântece, ci e mamă pentru totdeauna, pentru veșnicie. Așa e și Maica Domnului, mamă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și dacă nu-L mai poate purta în pântece, și nu-L mai poartă de fapt în pântece, Îl poartă în inima ei și de inima ei niciodată nu S-a despărțit Domnul Hristos, și noi, știind acest lucru, ne rugăm Maicii Domnului să curățească mintea noastră: „curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă locaș al dumnezeieștii Treimi”.
Maica Domnului a fost și este locaș al dumnezeieștii Treimi. Așa i-a spus îngerul când Preasfânta Fecioară a întrebat la Buna Vestire „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?”. Ea a auzit de la înger atunci: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 34-35). Aici sunt cele trei persoane ale Sfintei Treimi care se unesc în Maica Domnului din clipa în care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatălui și prin lucrarea Sfântului Duh. Deci „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri – deci e vorba de Duhul Sfânt și de Tatăl – și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”, e vorba de Dumnezeu Fiul. Deci Maica Domnului devine locaș al Preasfintei Treimi. Devenind locaș al Preasfintei Treimi, Maica Domnului poate să ne ajute să ni se curățescă și mintea noastră ca să devenim locașuri ale Preasfintei Treimi. Și locaș al Preasfintei Treimi Maica Domnului este în veșnicie: „curățește mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate și o fă locaș înfrumusețat al Preasfintei Treimi”. Numai dacă suntem locașuri înfrumusețate ale Preasfintei Treimi, prin mijlocirea Maicii Domnului, putem să lăudăm mărirea și mila cea nemăsurată a Maicii Domnului, noi, netrebnicii robii ei.





