Am aflat dintr-un comunicat lacrimogen publicat pe-un site pe net că a murit “un frate” de covârșitoare importanță națională. Nu, nu e vorba de clasica legătură de rudenie, când părinții sunt comuni. Ci de un mason, că așa îți spun masonii între ei. “Frați”.
Fratele bocit pe internet era Radu Vasile. Care slăbise enorm înainte de pasul fatal, sub guvernarea bolii, de-ți venea să-l întrebi: măi Vasile, măi Vasile, ce-ai slăbit atâtea kile?
Radu Vasile. Cel cu unghia de poveste, pe care o lăsase să crească lungă cât un scărpinător la deștu’ mic, făcând țara de râs pe unde mergea. Și mergea, nu stătea. Chiar și președintele Constantinescu a polemizat cu celebra unghie, în cartea lui autobiografică. Dar decât să polemizeze în scris, mai bine îi împrumuta unghiera și-i zicea:
– Taie-ți unghia, bre, sau îți tai eu gâtul, mârlanu’ dracului !
Radu Vasile, masonul. Cel care, în timpul mandatului de prim-ministru, și-a scos la editura “Polirom” un roman cu titlul “Fabricius”. Avea treabă omul. Pe urmele lui calcă azi Vosganian. Alt ministru-scriitor. Dar mult mai șmecher ca Vasile.
Masonii. Tații își vâră copchiii în masonerie, ca să beneficieze și ei de pilăraia de dinăuntru. Așa se face că tată și fiu ajung, paradoxal, “frați”.
Masonii. Mai mor dintre ei. Pe alții, sistemul lor de pile nu-i mai poate proteja și intră la bulău. Sorin Vântu, Adrian Năstase, Babiuc… Așa se întâmplă când supără pe cin’ nu trebuie
În general însă, masonii își fac bine treaba. Ca să ajungi director undeva, trebuie să fii de-al lor. Ca să ajungi orice, trebuie să fii de-al lor. Oricât de cretin ar fi, de redus mintal și de penibil profesional, niciodată n-o să auzi că vreunul a rămas șomer.
Un primar plin de ilegalități nu-i deranjat de procurori, pentru că printre ei se află “frați” de-ai săi. Un profesor de la o universitate mare a fost prins falsificând o notă, dar toți au tăcut, că rectorul era “frate” cu el.
Masonii. Mai mor dintre ei. Altfel chiar ne-ar sufoca.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
