Astăzi este reunirea lotului Romei și una dintre cele mai ingrate zile din viața lui Cristi Chivu. În afară de vreo câțiva colegi care îl vot bate pe umăr cu solicitudine, are de înfruntat atitudinea glacială a conducătorilor, nedumeririle antrenorului și, cel mai grav, dușmănia fățișă a fanilor. Cum s-a ajuns aici? Au circulat o sumedenie de variante. Spaniolii de la Real și Barcelona au acuzat lăcomia impresarilor, romanii au amenințat că îi dau chiar în judecată, în replică “fratelli Becali” au adus în discuție căpoșenia conducătorilor Romei, presa italiană l-a descris pe Chivu în pragul depresiei, certându-se cu agenții săi și fiind capabil să-și diminueze pretențiile salariale numai să se transfere la Inter…
Ce să înțelegi din acest talmeș-balmeș?! Totuși, punând faptele cap la cap, se poate intui cât de cât situația reală. Plecând de la faptul confirmat că Roma se înțelesese cu Realul, tot ce mai trebuia era să se cadă la înțelegere cu impresarii în privința salariului jucătorului. Ei bine, comportamentul lui Becali a fost unul de Gică Contra, pretinzând un salariu nerealist, care, cred sincer, îl cam umfla pe Chivu. Căpitanul naționalei noastre are cotă bună, nimic de zis, dar nu e vreun candidat la Balonul de Aur. Iar ultima stagiune n-a fost nici pe departe una exaltantă. Cam o dată la trei meciuri, presa insulară îl punea la zid, considerându-l printre cei mai slabi jucători. Asta când nu era accidentat, fragilitatea sa fiind binecunoscută! Actualmente, părerea mea, fără a fi deloc malițios, este că fundașul nostru este apreciat mai degrabă pentru potențialul său decât pentru ceea ce arată efectiv. Așadar, în aceste condiții, mai ales când te cere Real, este riscant să te ții prea bățos. Modul în care a acționat Becali confirmă varianta unei înțelegeri prealabile cu Moratti, foarte plauzibilă având în vedere felul în care Inter a renunțat la Zicu, ceea ce ar explica și atitudinea placidă a milanezilor în tranzacție. Că lucrurile sunt cusute cu ață albă, ne dăm seama și raportându-ne la recentul interviu acordat de Becali în Italia. El spune că trimis Romei o hârtie oficială în care cerea un salariu de 3,5 milioane de Euro pentru prelungirea contractului, cerere rămasă fără răspuns. Ei bine, despre negocierile cu madrilenii spune că oferta acestora nu a depășit 4 milioane! Înțelegem de aici că ar fi fost mulțumiți cu acea sumă de la Roma, dar pentru una cel puțin egală, Realul a fost respins… Pentru oricine e prieten cu logica, chestiunea stă altfel: Chivu putea primi un salariu astronomic de 10 milioane dacă făcea pentru el vreo nebunie șeicul lui Olăroiu, dar dacă te vrea Real Madrid pe un salariu cel puțin egal cu ceea ce tocmai ai pretins de la propriul club, păi îți faci frumușel bocceluța și schimbi peninsulele între ele! Între Real și Chivu, cred că cel care avea de unde alege era clubul, chiar dacă impresarii îi vânturau pe sub ochi oferta de la Barcelona.
Cu catalanii, tratativele s-au împotmolit pentru 1,25 milioane sub pretențiile salariale ale impresarilor lui Chivu. Folosind ca etalon salariul de 5,5 milioane oferit de Inter, probabil că oferta reală a Barcelonei se situa tot în jurul sumei de 4 milioane. Deci și aici lipsă de flexibilitate, deja vu.
Ce urmează? Rămas singur în cursă, Interul a micșorat cinic prețul, așa că probabil Roma îi va face lui Chivu o ofertă de prelungire a contractului pentru a nu îl pierde gratis, dar această ofertă se va situa undeva sub plafonul de 3 milioane. Dacă acceptă, Chivu se va reconcilia cu fanii și va putea spera într-un transfer în sezonul viitor pe un salariu ceva mai consistent. Dacă nu, ar putea face tușa și suporta oprobiul tribunei, fiindcă mesajul antrenorului Spaletti, acoperit cu Juan pe postul românului, este destul de clar. În acest caz, mercato fiind deschis încă o lună, s-ar putea forța și mâna Romei pentru a accepta o ofertă ceva mai redusă a Interului. Oricum, chiar dacă transferul se va realiza în această vară, degeaba va încerca Ioan Becali să-l prezinte ca pe un succes. A trecut vremea când îl transfera cu un telefon de pe plajă pe Sabin Ilie la Valencia. Acum este încă primit la trative fără a avea licența de impresar în regulă, dar după această poveste influența sa va intra în vrie.

