Mai rar așa urâțenie

Deși ne aflăm, în principiu, în extrasezon, totuși în aceste zile a intrat în faza semifinalelor Copa America, echivalentul sud-american al Campionatului European, deci a doua competiție ca importantă după World Cup. Așteptările noastre, ale (tele)spectatorilor de pe întreg cuprinsul planetei, au fost, ca întotdeauna înainte de începerea turneului final, măcar foarte mari, dacă nu de-a dreptul enorme. În fond, de unde să te aștepți la spectacol dacă nu din America de Sud, locul unde fotbalul s-a transformat din sport în artă, și de unde au izvorât genialii Pele și Maradona? Numai că gardul vopsit e una, iar dincolo de el cu totul alta, adică leopardul e amorțit rău, dacă nu cumva chiar mort. Nu am urmărit chiar toate meciurile, fiindcă ora 2.30, la care au început destule partide, nu-i tocmai în regulă pentru cine se scoală la 6.30 pentru a merge la serviciu. Dar la o bună jumătate dintre partide am stat în fața televizorului, privind consternat la niște meciuri absolut tâmpite, în care nu am văzut nici urmă de tehnică sud-americană, de dribling năucitor, de imaginație. Dimpotrivă: o luptă surdă, fără menajamente, cu intrări criminale, faulturi antologice și golănii de nivelul județenei de la noi, cum este cea evocată ieri de colegul Gabi Manță. Fotbalul-spectacol e doar o amintire, și nici n-ar avea cum să fie altfel, din moment ce echipa așteptată să ne încânte pe toți, Brazilia, are drept piese de bază, în lipsa lui Neymar, niște panarame care joacă pe la arabi și în China! Iar printre ceilalți mai sunt vreo doi crescuți de Mircea Lucescu în cel mai pur stil est-european, adică numai buni să se ia la trântă cu alde Vorskla ori Metalurg, chiar dacă între timp s-au păcălit unii mai din Vest și au dat căruțe bune de bani pe ei. Ca să înțelegeți exact ce spun, printre cele mai urâte meciuri pe care le-am văzut în viața mea se numără sferturile de finală Argentina – Columbia și Brazilia – Paraguay, ambele fără gol înscris, de a ajuns să-mi fie dor de un Ceahlăul – Chiajna. Huoooo!