Mai puțin de jumătate dintre DGASPC-uri (48,72 la sută) respectă legea privind încadrarea de medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social, neuropsihiatru, neurolog sau psihiatru pentru copii, rezultă din primul recensământ al sistemului public de protecție a copilului.
Studiul este bazat pe evaluarea la nivel național a direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), a serviciilor publice de asistență socială (SPAS) și a altor instituții și organizații implicate în sistemul de protecție a copilului. Acesta a fost realizat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Fundația SERA România în cadrul proiectului european „Îmbunătățirea eficacității organizaționale a sistemului de protecție a copilului în România”, Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative (PODCA) pentru a analiza organizarea și funcționarea sistemului de protecție a copilului din România.
Studiul reprezintă primul recensământ al sistemului instituțional public, național și local, al serviciilor pentru protecția copilului în România și a fost publicat pe site-ul Direcției pentru Protecția Copilului din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).
Din documentul citat rezultă că DGASPC-urile, instituții subordonate Consiliilor Județene, au prezentat unul sau mai multe rapoarte de activitate în perioada analizată, respectiv 2010 – 2012.
Astfel, 53 la sută dintre DGASPC-uri au prezentat un raport anual, 32 la sută între două și cinci rapoarte de activitate, zece la sută mai mult de 10 rapoarte de activitate, iar cinci la sută nu au trimis niciun raport în perioada analizată.
În cadrul studiului a fost evaluat și gradul de înființare a compartimentelor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, modificată și completată prin
Hotărârea Guvernului nr. 967/2010.
Astfel, s-a constatat că în cadrul DGASPC-urilor sunt înființate 86,6 la sută dintre toate compartimentele prevăzute în actul normativ amintit, în 0,46 la sută din cazuri sunt înființate compartimente sub alte denumiri, iar în 12,94 la sută dintre cazuri nu sunt înființate toate compartimentele prevăzute de lege.
Compartimentele cel mai slab reprezentate în DGASPC-uri sunt: Compartimentul Antisărăcie și Prevenire a Marginalizării Sociale și Compartimentul Management de Caz pentru Adult și Monitorizare Servicii Sociale (câte 60,53 la sută), Compartimentul Managementul Calității Serviciilor Sociale și Compartimentul Management de Caz pentru Copil (câte 63,16 la sută) și Compartimentul Violență în Familie (68,42 la sută).
„Deși nu toate compartimentele sunt înființate în toate cele 47 de DGASPC-uri din țară cu denumirea specificată în HG nr. 967/2010, atribuțiile acestora se regăsesc fie la nivelul unui serviciu/compartiment cu o altă denumire, fie în fișa postului unor angajați din cadrul instituției”, se arată în studiul citat.
În urma evaluărilor de teren a rezultat faptul că acele compartimente înființate în procent de sută la sută de DGASPC-uri sunt bine organizate, la nivelul acestora existând proceduri, registre, evidențe, statistici detaliate, fiind menționate Compartimentul de Evaluare Complexă a Copilului și Secretariatul Comisiei Protecția Copilului.
„De asemenea, există baze de date bine structurate la nivelul Compartimentelor de Asistență Maternală, care, cu toate că nu sunt prevăzute expres de cadrul legislativ actual, sunt organizate la nivelul tuturor DGASPC-urilor evaluate, fiind încadrate la alte compartimente înființate”, se mai arată în studiu.
Aproximativ 95 la sută dintre DGASPC-uri au înființat Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului, însă, în ceea ce privește respectarea prevederilor cu privire la structura de personal a acestui serviciu din Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, s-a constatat ca mai puțin de jumătate (48,72 la sută) respectă încadrarea cu medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social, neuropsihiatru sau, după caz, neurolog pentru copii ori psihiatru pentru copii sau alt specialist, după caz.
„În urma centralizării răspunsurilor celorlalte 51,28 la sută dintre DGASPC-uri la chestionarele aplicate a rezultat că specialiștii care lipsesc
din structura de personal sunt următorii: medic pediatru (22,5 la sută), psiholog (15 la sută), psihopedagog (cinci la sută), asistent social (17,5 la sută), neuropsihiatru (22,5 la sută), neurolog pentru copii (7,5 la sută), psihiatru pentru copii (10 la sută)”, se mai arată în studiu.
În 88,64 la sută dintre cazuri, există un Telefon al copilului, înființat la nivelul DGASPC, însă doar 71,43 la sută dintre direcții au echipa mobilă
pentru intervenție în situații de urgență.
În ceea ce privește componența echipei mobile prevăzută de normele în vigoare, aceasta include un consilier al Telefonului Copilului cu studii superioare socio-umane în cazul a 81,58 la sută dintre DGASPC-uri și un polițist în cazul a 34,29 la sută dintre aceste structuri.
Inițiatorii studiului au constatat că majoritatea DGASPC-urilor respondente au încheiat o convenție de colaborare cu inspectoratele județene sau secțiile de poliție din județ.
De asemenea, 71,43 la sută dintre DGASPC-uri declară că Telefonul Copilului funcționează 24 de ore pe zi, șaște zile pe săptămână, iar 75,61 la sută spun că este respectat programul de patru-opt ore pe zi al consilierilor.
În 90,48 la sută dintre DGASPC-uri există persoane special desemnate pentru a prelua sesizările făcute prin intermediul Telefonului Copilului, însă numai 66,67 la sută dintre acestea sunt asistenți sociali.
De asemenea, 97,5 la sută dintre DGASPC-urile intervievate au declarat că este desemnat un asistent social pentru fiecare copil care se află în plasament la un asistent maternal (AM).
„Asistenții sociali răspund de toate aspectele legate de copilul aflat în plasament la AM. În proporție de 100% la sută, DGASPC-urile au declarat că
asistenții sociali au atribuții de întocmire, păstrare și actualizare a dosarului copilului, precum și atribuții în ceea ce privește asigurarea menținerii relațiilor
copilului cu familia/persoane relevante din viața acestuia. În proporție de 97,5 la sută au arătat că asistenții sociali au atribuții de monitorizare a evoluției copilului la AM, de realizare a instruirii specifice a AM cu privire la nevoile copilului, de coordonare a procesului de potrivire a copilului cu AM și de coordonare și monitorizare a activităților în care sunt implicați specialiștii atunci când nevoile copilului impun aceste intervenții”, se mai arată în studiu.
Referitor la încărcarea asistenților sociali cu cazuri, s-a constatat că în 80 la sută din Direcții, asistenții sociali monitorizează mai mult 30 de cazuri de AMP.
„Deși 65 la sută dintre DGASPC-uri afirmă că asistenții sociali au atribuții de revizuire a planului de permanență, doar 52,5 la sută au întocmit un asemenea
plan pentru copiii aflați în plasament. Toți asistenții maternali, indiferent de DGASPC-ul de care aparțin, au încheiate convenții de colaborare pentru fiecare copil aflat în plasament”, mai rezultă din studiul citat.
Datele au fost culese din teren prin metoda intervievării (intervievare personal angajat, chestionarea beneficiarilor, observația directă de către personalul evaluator, verificarea și analiza documentelor interne) și completate cu extrase din documente statistice sau discursuri oficiale.
