Mai multe tipuri de rugăciuni

Rugăciunea văzătoare este altă treaptă a rugăciunii. Sufletul lui Amun a fost văzut de Sfântul Antonie cel Mare, că mergea la cer, deși Antonie era la mii de kilometri distanță de cel ce murise. Aceasta este rugăciunea văzătoare, face sufletul să-l vadă pe alt suflet ce merge la cer. De ar fi unul văzător aici, ar vedea cât sunt aici și câți îngeri sunt aici de față și ne-ar ști toate gândurile noastre. Mă duceam la bătrânul Ionanichie Moroi, starețul Mănăstirii Sihăstria, pe când eram eu la oi, ca să mă Spovedesc, eu spuneam ce gândeam, uitam însă unele păcate, iar el îmi zicea: “Vezi dragă, că mai ai lucru cutare pe care nu l-ai spus” nu i le spuneam eu, mi le spunea el, așa mă spovedea pe mine acest stareț, cu rugăciunea văzătoare. “Spune-le și acelea zicea el, de ce nu le spui?”
Rugăciunea de sine mișcătoare
Aceasta ne aduce perioade de descoperiri dumnezeiești, inima aceasta se roagă permanent, cum ai porni ceasul, este o rugăciune de sine mișcătoare pururea. Te mișcă să te rogi, și când dormi și când vorbești și când mănânci și când călătorești, inima se roagă mereu, atunci ajungi la Cântarea Cântărilor: “Eu dorm, dar inima veghează”. Te simți, de la sine mișcat spre rugăciune, din interiorul tău.
Rugăciunea în extaz sau în uimire
Așa cum spune un cuvios în Pateric: “I-am poruncit minții mele să se ducă o săptămână în cer sau două săptămâni. Și două săptămâni stăteam cu mintea în cer”. Aceștia sunt rugătorii în extaz. De un sfânt se spune în Filocalie, că era cu mintea în cer, iar dracii îi luau trupul ca pe o minge și-l aruncau strigând și-l prindeau trupul unul de la altul. Când un om este răpit cu mintea la cer, aceasta se cheamă rugăciune în uimire.
(Părintele CLEOPA)