Dacă speranța de viață medie a oamenilor va continua să crească în același ritm ca în ultimele două secole, mai mult de jumătate dintre bebelușii care există în prezent în țările dezvoltate își vor putea celebra centenarul având o stare a sănătății bună, informează AFP.
Potrivit unui studiu realizat de profesorul Kaare Christensen de la Universitatea Odense din Danemarca, publicat în revista Lancet, în secolul al XX-lea, creșterea speranței de viață a fost de aproximativ 30 de ani, în Europa Occidentală, America de Nord și în Australia, sau chiar puțin mai mare în Japonia, Spania și Italia.
În 1950, probabilitatea de a trăi până la 90 de ani pentru persoanele în vârstă de 80 de ani era de 15-16% pentru femei și de 12% pentru bărbați. În 2002, ea a ajuns la 37%, respectiv 25%. În Japonia, țara în care oamenii au cea mai mare speranță de viață medie, acest procent a depășit pragul de 50% pentru femei.
Ținând cont și de rata mortalității, trei sferturi dintre bebelușii născuți în perioada actuală în țările dezvoltate vor putea trăi cel puțin 75 de ani, chiar dacă starea de sănătate ale populației, la nivel general, nu se ameliorează. În condițiile în care starea de sănătate a populației se ameliorează în același ritm ca în cursul ultimelor două secole, cei mai mulți dintre acești bebeluși vor putea atinge vârsta de 100 de ani.
Cercetătorii au concluzionat, totodată, că handicapurile – fizice, psihice – din viața curentă vor deveni tot mai mici.
Patru studii efectuate în Franța au relevat faptul că anii de viață „câștigați” în cursul ultimelor decenii sunt de „dificultate moderată” și nu „severă”.
Mai rămâne de rezolvat problema economică și a îmbătrânirii populației. În 1965, în Germania, la 100 de persoane cu vârstele cuprinse între 15 și 64 de ani existau alte 16 persoane în vârstă de peste 65 de ani. Numărul acestora va ajunge la 60 în 2056.
Multe țări intenționează să ridice pragul vârstei de pensionare. Dacă persoanele în vârstă lucrează cu jumătate de normă, așa cum par că își doresc cele mai multe dintre ele, acest lucru ar duce la reducerea numărului de ore de muncă pe săptămână în cazul tinerilor.
Astfel, „secolul al XXI-lea ar putea fi cel al redistribuirii muncii” între segmentele de vârstă ale populației, au remarcat autorii acestui studiu, estimând că „săptămânile de lucru mai scurte, de-a lungul întregii vieți active, în țările în care în prezent se lucrează foarte mult, ar putea contribui la creșterea speranței de viață”.
