„În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: Locul este pustiu și vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-și cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici. Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.”
Îndemnul de-a căuta mai întâi hrana sufletească
Primul înțeles duhovnicesc al Evangheliei de duminică este îndemnul de-a căuta mai întâi hrana sufletească, dobândită prin întâlnirea omului cu Dumnezeu, cu Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit să nu mâncăm și să nu bem nimic înainte de participarea la Sfânta Liturghie, ci, în stare de post, să ascultăm cuvântul lui Hristos-Dumnezeu și să ne împărtășim cu Preacuratul Său Trup și cu Preascumpul Său Sânge, „spre iertarea păcatelor, spre tămăduirea sufletului și a trupului”. În acest mod, arătăm întâietatea valorii sufletului față de trup, adică suntem mai întâi ființe spirituale și apoi ființe biologice. Iar ca ființe raționale și duhovnicești, inteligente și iubitoare, prețuim mai întâi legătura vie cu Dumnezeu-Izvorul vieții veșnice și apoi lucrurile materiale.
Dă întâietate hranei sufletești, duhovnicești, dar nu uită că omul este și trup
În al doilea rând, învățăm din Evanghelia acestei Duminici că Mântuitorul Iisus Hristos nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. Dă întâietate hranei sufletești, duhovnicești, dar nu uită că omul este și trup. Din răspunsul dat de Mântuitorul ucenicilor Săi – „Dați-le voi ca să mănânce!” (după intervenția acestora de a slobozi mulțimile, pentru a-și găsi hrană în satele din împrejurimi), învățăm că Biserica trebuie să aibă grijă și de omul flămând. Luați prin surprindere, ucenicii I-au spus Mântuitorului că nu pot hrăni atâta mulțime, întrucât au doar cinci pâini și doi pești. Când a aflat că ucenicii au totuși puțină hrană, Mântuitorul Iisus Hristos a luat în mâinile Sale cele cinci pâini și doi pești și, prin binecuvântare, a înmulțit pâinile și peștii, pentru a le oferi mulțimii oamenilor adunați în jurul Lui. Vedem, așadar, că fiecare dar pe care-l aduc oamenii la întâlnirea cu Hristos, la biserică, oricât de mic sau de puțin ar fi el, când se binecuvântează, devine o mare bucurie pentru cei mulți. Din acest motiv, încă din veacurile primare, există practica de a se aduce la biserică, pentru binecuvântare, pe lângă pâinile pentru Euharistie, și ceva hrană pentru cei săraci și cei bolnavi. În acest mod împreună cu Liturghia s-a dezvoltat filantropia. În același timp cu slujirea liturgică din biserică s-a organizat și slujirea de ajutorare a celor săraci, orfani, bolnavi și bătrâni. Deci filantropia, numită și operă de caritate a Bisericii, își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată lumii în Iisus Hristos, Capul Bisericii.
Cele cinci pâini aduse la întâlnirea cu Hristos au devenit simbolul pâinilor folosite la slujba Proscomidiei, adică la pregătirea Darurilor pentru Sfânta Euharistie, dar și simbol al pâinilor de la slujba Litiei.
Înmulțirea pâinilor, prefigurare a Sfintei Euharistii
Există, desigur, un înțeles duhovnicesc și mai tainic al acestei Evanghelii, și anume înmulțirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos prefigurează și Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifestă iubirea nemărginită și veșnică a lui Hristos pentru oameni. În Liturghia ortodoxă, la puțin timp după sfințirea Darurilor euharistice (a pâinii și vinului), preotul ridică Agnețul și zice: „Se frânge și Se împarte (dăruiește) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge și nu Se desparte (divide), Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Deși ne împărtășim doar cu o părticică din Trupul lui Hristos, primim totuși pe Hristos întreg. Cu alte cuvinte, Hristos nu Se divide ca Persoană când Se dăruiește mulțimii credincioșilor. În fiecare părticică din Sfântul Său Trup este prezent, prin harul Duhului Sfânt, Hristos întreg. Acest adevăr îl arată chiar Sfânta Evanghelie după Ioan, când Hristos Domnul spune: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 56). Aceasta înseamnă că primim Ceva (Sfântul Trup și Sfântul Sânge ale lui Hristos), dar ne unim cu Cineva (cu Hristos). Prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruiește ceva trecător, ci ni se împărtășește viața veșnică sau iubirea veșnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest sens, El spune: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Din acest motiv, când credincioșii se împărtășesc cu Sfânta Euharistie, se cântă la strană: „Trupul lui Hristos primiți și din izvorul cel fără de moarte gustați”. Când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, Îl primim pe Domnul Însuși, ca El să devină Viața vieții noastre, arvuna învierii și a vieții veșnice. Pâinea și vinul sunt elemente materiale limitate și trecătoare, dar ceea ce se oferă prin pâinea prefăcută de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos și prin vinul prefăcut în Sângele lui Hristos sunt sfinte daruri cerești, netrecătoare, adică viața lui Hristos Cel veșnic împărtășită oamenilor, acum în arvună, iar la a doua Sa venire, în plinătate.
(† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
