Profesorul Eugen Stănescu, directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a dat publicității rezultatele unei cercetări de-a dreptul tulburătoare: cât aur (ca atare sau echivalent) s-a scurs din România începând cu 1415 și până azi. Și cât aur se mistuie acum sub acoperirea „ingineriilor financiare” ale multinaționalelor. Cifrele pur și simplu înfioară! Și nu atât cele ce contabilizează birurile plătite la Înalta Poartă (341 tone aur între 1415-1887), cât mai ales revelarea cruntei spolieri ce-o suferă biata Românie și azi: în ultimii 27 de ani, Imperiul Transnațional a scos din țara noastră o avuție de 3,3 ori mai mare decât au stors din Muntenia, Moldova, Oltenia, Banat, Transilvania și Bucovina toate imperiile între 1415 și 1945, adică, în 530 de ani! Mult mai ieftin birul la turci! Vremea înnegurată a veacurilor XV-XVIII îngăduia spolierea pe față a celui neajutorat de către cel puternic; în luminatul veac XXI, același jaf se produce, ba și mai crâncen, sub acoperirea unor politici financiare acceptate și promovate chiar de statul rămas în continuare victimă! S-o spunem cu regret târziu și, în fapt, inutil: ceea ce a fost a fost, nu se mai îndreaptă în veci, și-n vreme ce, atunci, se construiau în tihnă Palatul Schönbrunn (1700), castelele Belvedere (1716, 1723), minunățiile Parisului și multe alte splendori ale Apusului, din spațiul românesc toate bogățiile se scurgeau nemilos către străinătate. Birul reprezenta hoția oficializată, dar erau și multe alte „șperacluri” de spoliere și nu știu dacă toate au fost luate în calcul. Cu îngăduința profesorului Stănescu, aș adăuga aici barem practica bănoasă a mazilirii domnitorilor, ce a permis și produs adevărată hemoragie de aur românesc scurs către Înalta Poartă. Doar în Moldova, Ștefan Răzvan a fost mazilit după nici 12 luni, Const. Movilă n-a cârmuit nici un an, Al. Mihnea și Moisei Movilă „n-au domnit decât o vară”. Urmează șase domni maziliți unul după celălalt (anul și debarcarea – adică, alte multe care de bănet trimise la Istanbul pentru noua domnie…): Gh. Duca, Iliaș Rareș, din nou Duca, Șt. Petriceicu, D. Cantacuzino, Antonie Ruset. Mazilit a fost și tatăl lui Dimitrie Cantemir, urmat de alte cinci maziliri-fulger: Duca (revenit pe tron), Racoviță, iarăși Antioh Cantemir, iarăși Racoviță. Un total: până la 1821, au fost maziliți 42 de domnitori ai Moldovei. Iar toate cele trei imperii au sustras din teritoriile locuite de români 1263 de tone de aur! Urmează o realitate care s-ar cuveni să dea mult de gândit: între 1945 și 1989, românii au reușit să acumuleze un capital egal cu avuția de care au fost deposedați de străini în toate secolele anterioare. Unde s-a mistuit? 1900 miliarde de euro reprezintă profiturile încasate de companiile străine și autohtone din retrocedări cu cântec și privatizări păguboase. Conform datelor furnizate de Ministerul Finanțelor, numai 20% din cele 1900 de miliarde de euro profituri ale transnaționalelor au fost declarate și impozitate! În momentul de față, după cum informează Institutul Național de Statistică, 88% din capitalul „viu” în România este controlat și utilizat de companiile străine. Au investit 8 miliarde și recoltează profituri reale de sute de miliarde! În 2017, PIB-ul României va totaliza circa 180 de miliarde de euro. Jumătate, adică 90 de miliarde, echivalentul de 2600 de tone de aur, va intra în conturile corporațiilor transnaționale și va fi scoasă din țară. (Profesorul Stănescu afirmă că 10-12% din enormele sume sustrase în ultimele două decenii au intrat de mult în buzunarele „băieților deștepți”, îmbogățiții de război – n.n.: războiul românilor cu tranziția – și că întreg jaful s-a putut produce prin respingerea variantei Cojocaru și acceptarea variantei Brucan – Legea 15 din 1990). N-am căderea să iau în discuție chestiuni de mega-politică economică pentru a-i accepta supoziția, și nici realitatea absolută a calculelor, având în vedere că sunt contabilizate și despăgubirile de război, și totalul profiturilor, din care, probabil, un anume procent se cuvine pus sub semnul legalității. Sesizarea lui Stănescu n-ar trebui, însă, ignorată. Cu atât mai mult cu cât enormitatea sumelor „la zi” pur și simplu năucește: cu cele 90 de miliarde scoase din țară de transnaționale doar în 2017 s-ar putea construi 9000 km de autostradă! Economiștii pot să confirme sau să infirme dacă asta rămâne calea de urmat.