Președintele a ținut, încă de la începutul întâlnirii de la „Nașul”, să puncteze câteva din greșelile primului mandat. În plus față de erorile asumate în alte discursuri sau emisiuni, Traian Băsescu a detaliat ceea ce numește o greșeală de abordare, dar și una de „management la nivelul conducerii partidului”, la desprinderea aripii Stolojan din PNL.
Radu Moraru: Dar credeți că în ăștia 5 ani, ați prezentat un mandat în Parlament, ați spus că sunt și lucruri pe care n-ați reușit să le faceți, că aveți și nemulțumiri. Dar puteți să le spuneți, de exemplu, încă o dată oamenilor obișnuiți, de data asta, cei care se uită la noi, nu parlamentarilor: bun, în 5 ani de zile care ar fi realizările președintelui Băsescu?
Traian Băsescu: Mă așteptam la o asemenea întrebare …
Radu Moraru: Da, atunci o retrag, atunci o retrag….
Traian Băsescu: Le-am schițat pe două pagini, ca să nu uit ceva.
Radu Moraru: Ce ați făcut în ultimii 5 ani?
Traian Băsescu: Dar aș începe cu altceva, aș începe spunând că în mandatul meu, dincolo de a se fi întâmplat destule lucruri pozitive, am făcut și greșeli. Greșeli, și vă pot da câteva exemple care sunt edificatoare. Una mare, care a contribuit la decredibilizare, deși n-am avut informația cu privire la situația pe trimestrul IV a anului 2008. Am promulgat Legea salarizării educației naționale, fiind convins că se poate plăti, având în vedere că era consumat doar 3,8% din PIB față de 6% cât avea alocat educația. Dar scuzele n-au nici o valoare, am promulgat-o și pe urmă nu s-a putut plăti. Sau declarația, când se pregătea suspendarea mea, acea declarație că demisionez în 5 minute. La ce mi-o fi trebuit să fac declarația asta? Era o problemă pe care o puteam analiza la rece pe urmă, nu la cald, să iau o decizie cum trebuie, sau să am o ieșire publică așa cum trebuia. Sau, spre exemplu, un lucru mai puțin cunoscut. Vă aduceți aminte când s-a rupt PL-D din PNL? Și atunci, povestea publică a fost „președintele vrea să absoarbă PNL”. Vă pot spune că a fost una din marile greșeli pe care le-am făcut în mandat, pentru că PNL îl exclusese pe domnul Stolojan, pe Mona Muscă, pe un grup destul de mare de membri PNL. Eu nu spun dacă pe drept sau pe nedrept, dar, după excluderile acelea, domnul Stolojan, lucrând la Cotroceni, era consilier prezidențial, am observat că un număr tot mai mare de liberali veneau la dânsul. Mi-am dat seama că se întâmplă ceva, ceva în neregulă, ce nu trebuia să se întâmple din punct de vedere al Alianței DA. Aveam nevoie vitală ca acea alianță să rămână în picioare. În loc să spun public că există riscuri pentru PNL și pentru Alianță, am ales alt drum și, cu o lună înainte să se anunțe formarea PL-D, l-am invitat pe premierul Tăriceanu, care era și președintele partidului, la o discuție și i-am cerut să fie însoțit cel puțin de cinci oameni. Îmi aduc aminte sigur că a fost Radu Stroe, a fost Hașotti, cred că a fost și Crin Antonescu la acea discuție, și nu mai știu cine, dar pe ei mi-i aduc aminte precis. Și i-am avertizat: atenție, domnule Tăriceanu, atenție dragi colegi de alianță, mă tem că se pregătește o rupere a partidului vostru, justificat sau nu. Nu-i treaba mea, dar pe fondul excluderilor, pentru că văd tot mai mulți liberali care vin la Cotroceni la domnul Stolojan. Ei erau într-o… aveau un sentiment de revoltă pentru cum erau tratați. Eu întâlnirea am avut-o cu conducerea PNL-ului cu cel puțin o lună înainte de apariția PL-D-ului. Discuția a fost la Vila Lac I. M-am dus să le spun „măi, faceți ceva pentru că se va șubrezi alianța”. Mie de fapt îmi era frică să nu se producă ruperea unui grup – și așa nu aveam o majoritate zdrobitoare – era la limită majoritatea și mi-era frică să nu rămână guvernul fără susținere.
Radu Moraru: Dar v-au crezut? V-a crezut Călin Popescu Tăriceanu atunci?
Traian Băsescu: Nu știu. Discuția a fost circa 40-45 de minute, le-am spus ce văd, ce cred că se poate întâmpla și le-am cerut să găsească o soluție internă ca să nu afectăm alianța. Greșeala a fost foarte mare că nu am spus public, pentru că, pe urmă, au putut să justifice apropierea de PSD și scoaterea de la guvernare a PD-ului, spunând „președintele a vrut să absoarbă PNL-ul, a vrut să distrugă PNL-ul”. Nu, au fost greșeli de management la nivelul conducerii partidului. Ei, este o greșeală pe care am făcut-o, trebuia să spun public.
Radu Moraru: Dar sunt greșeli pe care le-ați făcut pentru că nu v-ați fi așteptat ca poziția asta de președinte să implice atâtea greutăți, atâtea lupte, atâtea discuții?
Traian Băsescu: Bun, nu…
Radu Moraru: Că la un moment dat, sincer vă spun – acum analizând cei cinci ani și cum a evoluat mandatul dumneavoastră de la an la an – ați fost surprins în prima perioadă de ce înseamnă să fii președintele României.
Traian Băsescu: Bun, orice… Știți, nu există școală de președinți, și când te duci la Cotroceni ești un președinte stagiar.
Radu Moraru: Deși țara e plină de președinți. Toată lumea, când se salută, „domnu’ președinte, domnu’ președinte”, adică…
Traian Băsescu: Da, președinte de scară de bloc, președinte de țară, toți se numesc „președinte”. Marea problemă nu a fost asta, eu am rămas credincios, în mandat, obiectivului meu cu sistemul ticăloșit și eu vă pun o întrebare: puteți să-mi spuneți o singură privatizare dubioasă făcută în acest mandat? Pentru că erau de privatizat: Poșta, Romgaz-ul, Transgaz-ul. Așa le-am găsit când am venit, în procedura de privatizare: CEC-ul, exploatările de sare, erau în programul de privatizare. Sigur, a fost o discuție în CSAT și am spus „stopăm deocamdată privatizările”. …spus, a fost…
Radu Moraru: Dar poate era mai bine să le privatizăm, poate să fie și soluția asta.
Traian Băsescu: Nu știu. Criza ne-a arătat că a fost bine că am mai avut o resursă pe care statul să se poată mișca atunci când populația este afectată. Spre exemplu, prețul la gaze. Nu s-au vândut gazele la prețul pieței internaționale, ci s-a încercat un mixt, chiar societățile au fost ajutate – unele din ele – cu gaze furnizate la prețul gazelor românești pe o perioadă scurtă de timp, medie, dar s-a putut face ceva, s-a putut interveni. Deci, am vrut să subliniez în primul rând greșelile, deci nu sunt un președinte care spune „am fost perfect”. Poate uneori mi-a lipsit tactul, nu este un lucru pe care să-l neg, chiar în abordarea cu partidele, dar de aici până la a nega un întreg mandat e o cale lungă.
