Steaua a început să câștige din inerție. La Galați a avut parte de opoziție reală, chiar dacă finalul nu i-a mai prins în teren pe Szekely, Jula și Deac. Victoriile vin și se adună cuminți precum mărgelele pe ață, așa cum nu se întâmplă, de exemplu, pentru alți lideri din Europa, ca Manchester, Lyon sau Inter. Doar Bayern, cu al său insațiabil Luca Toni care a reușit a patra dublă în mai puțin de zece zile, mai încheagă un șir de victorii consecutive, în varii competiții. Însă unele dintre acestea au fost obținute în prelungiri (măsurate nu în minute, ci în reprize!), ceea ce mai atenuează din impresia de invincibilitate.
Revenind la Steaua, Pleșan a fost iarăși omul potrivit în preajma porții, așa cum a mai fost de câteva ori în acest campionat. Meritul său la un eventual titlu de campioană al Stelei ar depăși simpla operațiune de adunare a punctelor aduse de golul de la Galați. Vor conta, teoretic indirect, și cele două goluri ale sale de la Cluj din chiar debutul de sezon, goluri trecute atunci în dreptul lui Poli Timișoara, dar la final valoarea lor va fi una tranzitivă, dacă pot s-o numesc așa.
În rest, felul în care s-au aranjat lucrurile în acest final de sezon în zona UEFA a clasamentului, lasă loc unor meciuri în care interesele directe de acumulare a punctelor pentru îndeplinirea obiectivului nu mai există. Ceea ce înseamnă că meciuri precum Rapid-Dinamo sau Dinamo-Steaua se vor juca doar pentru culorile proprii, tradiție, orgoliu. Evident, am făcut referire aici la Rapid și Dinamo, echipele aflate în zona respectivă. În schimb, Steaua va lupta pentru miza maximă a unui sezon, titlul de campioană, dar în asemenea meciuri motivația poate avea și un efect contrar celui scontat. Îmi amintesc de niște meciuri similare, disputate în ultima etapă, în care echipele oaspete aveau nevoie de toate punctele pentru a-și adjudeca titlul, în timp ce gazdele erau teoretic în vacanță. Universitatea Craiova învingea Progresul lui Olăroiu și titlul vira către Dinamo… Lazio trecea cu 4-2 de Inter pe Olimpico și spulbera visurile de mărire ale lui Ronaldo și Moratti… Ca să nu mai vorbim de isprăvile lui Tenerife, dureroase pentru noi, căci victima era Realul lui Hagi!
