Azi și mâine se aleg finalistele Champions’ League. În principiu, învingătoarele de săptămâna trecută ar trebui să se califice, scorurile din tur făcând din ele mari favorite. Mai mult decât rezultatele de pe tabelă, jocurile au demonstrat o superioritate evidentă a gazdelor de atunci, devenite oaspeți în retur. Se naște fireasca întrebare: a contat oare chiar atât de mult faptul că au jucat acasă, având de partea lor un public care realmente le-a mobilizat peste cât era de așteptat? Și dacă da, e posibil ca în retur să se petreacă același fenomen? Analizând scorurile, misiunea „spaniolilor” pare imposibilă: cum să bați cu 5-0, respectiv cu 3-0? Evident că ne-am putea gândi și la scoruri „în oglindă”, ceea ce ar conduce la prelungiri și, eventual, la lovituri de departajare. Este însă greu de imaginat un 4-1 azi, dar mai ales un 4-0 mâine. Neîndoielnic, Real de Madrid poate înscrie de 3 ori în poarta oricărei echipe din galaxia asta, dar problema e cum să facă să nu primească gol. Iar dacă-l primește, e obligată să înscrie și a 4-a oară, lucru parcă nițeluș mai dificil. În plus (de fapt, în minus!) s-a ivit „problema Ronaldo”. Oricât de mult încerc să-mi impun ideea asta, anume că Real Există și fără CR7, tot nu reușesc. Chiar dacă și fără el, Real a bătut-o pe Atletico, chiar pe terenul acesteia, sâmbătă, lămurind definitiv chestiunea locului doi în campionat. Totuși, fără Ronaldo, jocul nu mai e același, iar golurile au fost mai probabil întâmplătoare. Sigur că eu și probabil toți ceilalți fani sperăm că Ronaldo să fie apt de joc. Asta însemnând refăcut în totalitate, nu ca Messi la Munchen. S-a demonstrat atunci că un jucător oricare ar fi acela, inclusiv „Balonul de Aur”, dacă e invalid, nu contează pe teren. De unde și concluzia: decât cu un Ronaldo amplasat pe teren ca sperietoare dar care să nu joace ca el însuși, mai bine fără. Fiindcă și Messi a fost băgat tot așa, la Munchen, și în loc de spaimă a stârnit doar zâmbete sai milă. Ceva îmi spune totuși că Real va face minunea. Cu sau fără Ronaldo.