Anul care se încheie peste puține zile ne-a adus, aș zice că în egală măsură, și bune, și rele. Bucuria supremă a fost calificarea, după ani mulți, într-un turneu final la nivel de Națională. Au fost exact 7 ani, ceea ce ne duce cu gândul la pilda cu cele 7 vaci slabe, de unde și suportul pentru speranța că le-a venit rândul celor 7 vaci grase. Ar fi, în cei 7 ani următori, două turnee finale de World Cup, plus încă un „european”, cel din 2012, iar motive de speranță avem destule, cel mai consistent fiind acela că Naționala de tineret este alcătuită chiar din fotbaliști… ba mai are și performanțe!, adică a jucat de la egal la egal (de două ori la rând) cu Franța, o țară care are un veritabil cult față de juniori și tineret. Iar când din urmă vine o echipă care a bătut Franța (din două egaluri!, cu avantaj noi, în deplasare fiind 1-1, iar acasă 0-0), viitorul pare asigurat. Acum, normal ar fi să spun că ar mai trebui ca ăștia tineri să fie ocrotiți, călăuziți, bla-bla-bla, numai că nu este nevoie: tot parcursul lor de până acum degajă o atitudine și o mentalitate de profesioniști veritabili, ba chiar de învingători. Iar dacă tot vorbeam de Națională, știrile venite chiar în aceste zile ale Crăciunului îmi dau frisoane: Mircea Lucescu își exprimă disponibilitatea de a prelua echipa! E drept că, în stilu-i de o inconfundabilă ambiguitate, vorbea despre „o echipă națională”, „oricare ar fi aceea”, dar și despre „posibilitatea de a antrena Naționala României”. Ajunși aici, mă văd silit să spun câteva lucruri. Mai întâi, că între Pițurcă și Lucescu sunt câteva deosebiri fundamentale, mai toate în favoarea lui Lucescu, începând cu nivelul performanțelor internaționale, continuând cu cel de educație și de cultură și încheind cu exprimarea. Dincolo însă de toate astea, oricât de mult nu mi-ar plăcea Pițurcă, trebuie să-i recunoaștem meritele indiscutabile în calificarea României la două turnee finale. Pe primul, i l-au furat printr-un complot de o murdărie greu imaginabilă într-o lume normală. Refuz ideea că se poate comite și o recidivă. Pentru ca și în fotbal să se instaureze normalitatea, este obligatoriu ca Pițurcă să-și păstreze locul câștigat prin muncă. Doar așa, 2008 va fi un an mai bun decât ultimii 7. Un Crăciun fericit tuturor cititorilor mei.