Mai ascultați, dracului, și de medici

Am să încerc să fac o rubrică, poate lunară, încă nu m-am hotărât, despre anumite boli. Boli care aduc mulți pacienți la cabinetele medicale. Boli care sunt tratate de multe ori aiurea, atât prin automedicație, cât și prin atitudinea unor colegi. Astăzi mă voi ocupa de bronșita acută, exemplu major de antibioticoterapie inutilă. Această boală, prin simptomatologia ei, este supărătoare pentru pacient. Dacă vorbim despre copii, vă dați seama de îngrijorarea mamelor când odrasla nu se mai oprește din tușit sau febră. Și atunci ce se întâmplă? Rup ușile cabinetelor medicale. Întâi la medicul de familie. Apoi, pacientul nemulțumit că în 5 zile nu i-a trecut, rupe ușa medicului specialist. După două săptămâni, revine furios la medicul de familie. Că tot nu i-a trecut. Și încep poveștile. Că medicii sunt proști. Că odrasla are „imunitatea scăzută” și vânzătoarea de medicamente de la farmacie i-a dat ceva, dar tot nu ajută. Bătăi cu pumnul în masă. Că pacientul dorește radiografie, „toate analizele”, tomograf, eventual bilet de trimitere la clinica Mayo. Că doar ce? El plătește și are dreptul și la trei rețete compensate pe lună, dacă e bolnav. Dacă îi spui unui asemenea pacient că ai terminat 20 de consultații zilnice, atât cât îți decontează casa de asigurări, și că îl programezi peste câteva zile, începe să ragă. Că îl lași să moară. Că îți face reclamație. Că te dă în judecată. Că el a citit pe internet că medicii au mulți bani și de asta trebuie să-și asume toate problemele pacienților. Medicul trebuie să fie servil și disciplinat. Pacientul poate să i se și cace în cap, că e dreptul lui. În fine. Dar lasă că e bine. Pe hârtie reforma e făcută.
***
Să vă spun ce este bronșita acută pe înțelesul tuturor, adică și al academicianului și al alăluia care se blochează la citit cuvinte mai lungi de șapte litere. Este o inflamație a căilor aeriene pe acolo pe unde intră și iese aerul cu care trăim, de obicei în continuarea unei infecții de tract respirator superior, respectiv de la nas, partea aia de corp cu două găuri care este amplasată în mijlocul feței. Simptomul cel mai frecevent este tusea, cu sau fără febră și/sau expectorație. Bronșita acută apare în contextul unor infecții acute de căi respiratorii superioare determinate de cele mai multe ori de virusuri. Virusurile sunt organisme mici, mici pe care oricât vă căzniți nu le vedeți cu ochiul liber.
Simptomul central este tusea. Sputa, adică expectorația, adică ce vă apare în batistă când tușiți, poate fi mucoasă, purulentă sau ocazional cu striuri de sânge.
Diagnosticul se bazează pe semnele clinice. Radiografia toracică este necesară doar dacă febra, dificultatea la respirație sau alte semne sugerează pneumonia. Examenul sputei nu joacă nici un rol.
Tratamentul este suportiv. Adică doar paracetamol și hidratare. Antitusivele sunt necesare doar pentru a facilita somnul. Tusea dispare în două, trei săptămâni, la aproximativ 75% dintre pacienți. Pacienții cu tuse persistentă necesită evaluare pentru pertusis (tuse convulsivă), adică microbul ăla pentru care mulți refuzați vaccinarea odraslei, că știți voi mai bine. De asemenea, tusea persistentă poate fi asociată cu cauze neinfecțioase, cum ar fi sindromul de rinoree posterioară, rinita alergică și astmul tusigen.
Prognosticul este excelent la pacienții fără boli pulmonare cronice.
***
Ce concluzii desprindem noi din cele de mai sus? Că diagnosticul de bronșită acută este clinic, fără să necesite explorări costisitoare. Că tusea este simptomul central. Că sunt și alte boli care pot avea printre simptome tusea și de aceea trebuie să mergem la medic. Nu să cumpărăm aiurea de la farmacie orice ce ne bagă pe gât tot felul de tute, care nu știu cum le cheamă cu buletinul în mână. Că bronșita acută apare de obicei după o infecție virală de tract respirator superior. Asta înseamnă că antibioticele nu sunt necesare. Așa că nu mai beliți ochii atunci când medicul vă recomandă doar paracetamol și cel mult antitusive. Mai sunt colegi care administrează antibiotice. De cele mai multe ori aceștia practică medicina defensivă. Adică: vă văd în fiecare lună sau chiar de două ori pe lună cu copilul la cabinet. Cu aceeași problemă. Că tușește și-i curg mucii. Voi veniți chitiți că îi trebuie antibiotic. Ca să nu se certe cu voi, ca să nu vă mutați la altul, ca să scape repede sau poate din lehamite, unii colegi vă eliberează o rețetă, normal electronică și compensată, cu antibiotice. Deși știu foarte clar că în două săptămâni sunteți iar peste el.
Ce mai învățăm din cele de mai sus? Că așa e evoluția naturală a bolii. Cu tuse care persistă două, trei săptămâni. Deci nu are odrasla probleme cu imunitatea, medicii nu sunt toți proști și, cel mai important, că nu există tratament care să o vindece în 5 zile.
Că vă convine sau nu, copiii și adulții se îmbolnăvesc. Înainte de a judeca tratamentele și medicii, gândiți-vă dacă aveți grijă corect de ei. Eu când văd un copil care îmi stă săptămână de săptămână la ușă la cabinet încep să îmi pun probleme despre nivelul de inteligență al mamei. Și vreau să știu ce mănâncă acel copil, în ce condiții stă, dacă nu e prea cald sau prea frig, dacă doarme suficient, dacă este supravegheat, dacă are o igienă corespunzătoare, dacă face mișcare și multe altele. De asemenea, recomand cel puțin o dată pe an un examen complet paraclinic, adică de sânge, urină și scaun. La orice pacient, simptomatic sau nu. Respirăm un aer poluat. Mâncăm porcării pline de toxice. Băgăm în noi pastile fără indicație medicală, exclusiv la sugestia unor fătuci. Trăim în stres continuu. Chiar dacă nu vă decontează asigurările analizele, vă recomand să le faceți cu plată. Cel puțin o dată pe an. Ca să pot naibii din timp să văd dacă aveți ceva. Nu să rupeți inima în mine atunci când vă descopăr cu cancer în ultima fază. Așa fac eu prevenție. Pe date obiective. Nu pe hârtii și riscograme consumatoare de timp și absolut ineficiente.
Eu pot avea grijă de sănătatea voastră la un nivel profesionist. Voi puteți avea grijă de sănătatea voastra la un nivel de bun-simț, dacă respectați sfaturile competente. Nu mai așteptați ca milogii să vă deconteze statul orice. Că e posibil să vă deconteze doar costul autopsiei.