MAHALA. Satul s-a numit, în vremurile vechi, așa cum o confirmă și documentele Comisiei Cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, din 1783, Ostrița („Ostrița, numită astăzi Mahala, Clișcăuții, numiți astăzi Cotul Ostriței”), fiind, în 1472, când Ștefan cel Mare cumpăra satul și moșia pentru a le dărui mănăstirii Putna, „un sat pe Prut, anume Ostrița, și cu loc de moară în apa Prutului”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mahala, moșia mănăstirii Putna, „65 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Toader, 1 dascăl, Grigoraș, 1 jidov, Ițcul, 7 vădane, Gafița DUMITRĂȘCIOASA, Năstasia VASILOAI, Nastasia PĂVĂLOAI, Pâhna IVĂNIASA, Măriuța vătămănița, Catrina CUZOAI și Gafița, 16 case pustii și 39 birnici, și anume: Sârghii vornic, Anton brat ego, Ursul brat ego, Ion HUȘCIUK, Ursul HUȘCIUK, Grigoraș HUȘCIUK, Pintelei HUȘCIUK, Pavel HUȘCIUK, Ursul EREMAN, Simion EREMAN, Ion CREDE, Tănasă ȚIGANCIUK, Alecsa sin strugar, Vasile HAMANDEI, Toader, Simion DUROȘ, Simion ISĂCUȘ, Nechita sin ISAC, Ursul CHELBA, Nechifor zet ego, Ștefan HUȘCIUK, Vasile IACOB, Ion MOCORĂUCA, Iacob ȘTEFANKO, Toader VÂNTUL, Minculai CHIPIAC, Ignat HUȘCIUK, Toader CHEBAC, Ion CĂZAC, Costandin MODIRESCU, Sandul ISĂCUȘ, Ignat nepot vătămanului, Dumitrașco, Ignat CUCIUC, Toader CULA, Ignat CHELBE, Neculaiu GAȘPAR, Ursul RĂȚENCU și Vasile brat vornicului.
În 1774, satul Mahala avea 30 familii țărănești, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Prutului, 1 popă și 68 țărani, populația satului sporind, până în 1784, la 164 familii țărănești.
Biserica din fosta Ostrița, numită Mahala, fusese construită între anii 1819-1827 și dotată, în 1855, cu un nou iconostas, dania lui Teodor DOROȘ. În 1843, paroh era Dimitrie LUMICOVDCHI, preot administrator, Ioan DANILEVICI, biserica având 2.250 enoriași. În 1876, numărul enoriașilor ajunsese la 3.473, paroh fiind Nicolai SAUCIUC, iar preot cooperator, Constantin SOROCEAN. În 1907, paroh era Victor ZAHAROVSCHI, născut în 1862, preot din 1890, paroh din 1894, preoți cooperatori fiind Vasile BUSNEAN, născut în 1861, preot din 1891, și Athanasie GHERMAN, născut în 1873, preot din 1902, iar cantor, din 1899, Nicolai PRODANCIUC, născut în 1867.
O școală cu 6 clase funcționa, în Mahala, din 1860, iar un cu 4 clase, din 1895, în Cotul Ostriței, Ostrița actuală[2].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 398
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 17, 1876 p. 29, 1907 p. 54