Maestrul Tudor Gheorghe a ridicat publicul în picioare, fiind aplaudat și ovaționat la scenă deschisă minute în șir, de sutele de suceveni care au ales să vină în număr foarte mare, vineri seară, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, la spectacolul „Degeaba”.
Nu au venit… degeaba. Maestrul Tudor Gheorghe, împreună cu orchestratorul și dirijorul Marius Hristescu, alături de Orchestra Filarmonicii Botoșani, Corala „Lira” din Botoșani, dirijată de profesorul Dragoș Boicu, câțiva rockeri cu chitare electrice, au reușit să ofere publicului din Suceava, avid după cultură, unul dintre cele mai reușite spectacole din ultimii ani.
Același maestru al cuvintelor cântate
Peste 70 de artiști s-au armonizat perfect, oferind publicului sucevean o seară de excepție. Fie că a cântat singur, la chitară, cu coriștii invitați de la Botoșani, acompaniat de orchestră sau nu, Tudor Gheorghe a rămas același maestru al cuvintelor cântate, omul care va protesta mereu împotriva mitocăniei, a incompetenților, a inculților, care poate să transmită un mesaj social, așa cum s-a întâmplat în spectacolul „Degeaba”.
Maestrul a invocat eroii Revoluției din 1989, i-a ironizat pe parlamentari în mai multe colinde, a făcut o trecere în revistă a vestimentației („celebrele” pulovere) cu care au apărut unii… la TV în primele ore ale Revoluției, ca, după „disperare și frustrare”, pe final de spectacol, să își facă loc „iertarea și speranța”.
Între lacrimă și ironie
Concertul a debutat cu cântecul „Vine, vine primăvara”, interpretat de coriștii botoșăneni, după care a apărut pe scenă Tudor Gheorghe, care a creat starea de nesiguranță a vremurilor din 89, de disperare, prin cântecul „Pune, tată, steag la poartă”: „Ce lumină lină ne-ndulcește moartea celor ce-am căzut în București”.
Au răsunat cuvintele maestrului: „Eroii Revoluției Române – da, în București – aliniați frumos într-un cimitir protocolar, păzit de soldați, de parcă ne-ar fi teamă să nu iasă afară. E și asta o idee: dacă ies toți, într-o noapte, și se apucă să povestească cum a fost în zilele alea. Cine a fost pe lângă ei, cine i-a îndrumat. În țară sunt mai norocoși, că n-au atâta marmură pe ei. Și mai ies din când în când și povestesc”.
Au urmat alte piese, precum „Rugă la Timișoara”, sau colinde, că tot se apropie Sfintele Sărbători: „Vin colindătorii”, „La fereastra cu gutuie” sau „Colind de fost parlamentar: „N-am fost mult, dar cât am fost/ Trece vremea, trece/ Sigur mi-am făcut un rost/ Trece vremea, trece”.
Strigătul chitarelor
Maestrul a cântat „Amărăciunea” românilor, la peste 20 de ani de la Revoluția din 1989: „Între ce-am visat să fie și ce este… e cale lungă (…) Da, prefecturile se fac, iar, Comitete județene/ Oameni tineri care tac și te privesc lung printre gene/ Au învățat, uluitor de repede ce e puterea/ Și calcă sigur și cu spor/ Știindu-și foarte bine vrerea”. (…) Cât de repede s-au dus anii ăștia ce trecură/ Nu mai am văzut că nu-s și-am îmbătrânit în ură!”.
Cu artiști excepționali pe scenă, cu câteva chitare electrice, mânuite cu dibăcie de tineri rockeri, Tudor Gheorghe a lansat țipătul de disperare: „Au făcut copiii noștri dinți,/ Mușcă din bunici și din părinți/. Mușcă din pământ și din văzduh,/Mușcă și din morții din mormânt/”.
A fost punctul culminant al spectacolului.„Nici 20 de vioare nu pot înlocui strigătul de disperare al chitarelor electrice”, după cum a precizat maestrul Tudor Gheorghe, care, în cele două ore de spectacol, i-a încântat pe suceveni și cu câteva premiere, în vers și cântec.
„Spectacolul acesta este o mărturie, o destăinuire, o durere, o disperare…”
Tudor Gheorghe le-a mulțumit artiștilor veniți de la Botoșani,„acești muzicieni admirabili, care, pe drumul ăsta, pe vremea asta, în sala asta, au venit să fie alături de mine în acest demers, mai mult decât un show… cum fac ăștia. Ăsta nu este nici un show. Spectacolul acesta este o mărturie, o destăinuire, o durere, o disperare…”. Frumusețea acestui concert – eveniment s-a datorat în mare parte și orchestratorului și dirijorului Marius Hristescu, care reușește de fiecare dată, cu fiecare spectacol, la fiecare proiect pe care îl construiește împreună cu maestrul Tudor Gheorghe, să ne surprindă în mod plăcut, prin talentul și profesionalismul cu care își face meseria. „Degeaba”, unic ca abordare, ca mesaj, dar și ca stil, rock-simfonic, s-a încheiat cu colinda „Sculați boieri/ Florile dalbe”, cu publicul în picioare, aplaudând minute în șir.
