Maestrul Tudor Gheorghe a reunit miercuri seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în două ore de spectacol, anotimpurile din poezia românească. Spectacolul „Anotimpurile mele” a avut un mare succes la public, organizatorii fiind nevoiți să așeze scaune suplimentare, pentru a-i mulțumi pe toți admiratorii maestrului. Acompaniat de Corala Lira și Filarmonica din Botoșani, dirijate de Marius Hristescu, artistul și-a început recitalul de la Suceava cu „Note de primăvară” („Verde crud, verde crud… / Mugur alb și roz, și pur”), de George Bacovia.
Încă de la începutul spectacolului, Tudor Gheorghe le-a explicat sucevenilor aflați în sala de spectacol („cel mai deștept public din Suceava”, pentru că „lumea bună e aici”) faptul că i-a fost foarte greu să aleagă doar câteva piese din fiecare anotimp simfonic, într-un singur spectacol, însă s-a străduit să fie „hit după hit” sau „hit de hit”. Astfel, călătoria muzicală, cu zeci de partituri, a început cu momentul primăvară, urmat de vară, când Tudor Gheorghe a interpretat „Sara pe deal”, de Mihai Eminescu, pe muzica lui Vasile Popovici, dar și versuri de Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu, Păstorel Teodoreanu, George Topârceanu, pe muzica orchestratorului Marius Hristescu. „Pedeapsa macului” („Arde macul să se-nsoare, / Macul roșcovanul, / C-a pus ochii pe-o Cicoare / Nu-i ca ea o altă floare / Mândră în tot lanul”), de Vasile Voiculescu, a fost una dintre cele mai aplaudate piese din anotimpul vara, care, la fel ca și „Seara pe malul Jiului”, piesă pe care Tudor Gheorghe a spus că și-o dedică lui însuși, face parte de pe albumul „Vara Simfonic”.
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”
Simfonia toamnei a debutat cu poezia „Toamna”, a lui Octavian Goga. La un moment dat, „în plină toamnă simfonică”, artistul le-a pus sucevenilor la încercare cultura generală, spunându-le: „Nu vă spun autorul versurilor care urmează. Asta pentru că v-aș jigni, dumneavoastră sunteți doar publicul meu cel mai deștept”. Era vorba de versurile lui Topârceanu. Multe aplauze a adunat artistul și atunci când a interpretat „Lied” („Toamna a căzut / Peste parcul mut. / Tainicule dor, / În zadar te-alint.”), de Păstorel Teodoreanu, și „Niciodată toamna”, pe versurile poetului Tudor Arghezi. După ce maestrul a convins publicul că „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”, a urmat partea a treia din „Iarna Simfonic” și epilog („Sculați boieri” și „Florile Dalbe”). Nu puteau lipsi versurile marelui poet Adrian Păunescu, „Sufletele foștilor zidari / Și-au luat mistriile în cer / Să zidească o moară de ninsori / Pentru cei de-acasă, leru-i ler…/”, colindul „Zoriori de ziuă” sau „Noapte de iarnă”, de George Topârceanu („Cad din cer mărgăritare / Pe orașul adormit… / Plopii, umbre solitare / În văzduhul neclintit, / Visători ca amorezii / Stau de veghe la fereastră, / Și pe marmura zăpezii / Culcă umbra lor albastră.”
La finalul spectacolului, publicul a aplaudat la scenă deschisă prestația artiștilor. Maestrul Tudor Gheorghe s-a retras în culise, dar la cererea publicului a revenit și a fost aplaudat în continuare minute în șir. „Anotimpurile mele” a fost un spectacol armonios, care a adus în fața publicului adevărata poezie românească, un spectacol care i-a făcut pe suceveni să uite pentru două ore de grijile cotidiene.
