„Macul și albina”

„Întîiul biurou de mijlocire în Suceavă”
„Domnul Ioan Turturean a deschis în Suceavă un biurou concesionat pentru a mijloci achisițiunea de servitori și servitoare, cumpărări și vândări de case și pământuri, lucru pentru muncitori industriași și meseriași etc. Acest biurou se află vis-a-vis de librăria lui H. Beiner. Facem pe onoratul public luătoriu de samă la acest biurou, care ușurează foarte mult pe doritorii de a-și procura lucru, servitori și altele”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 6, Suceava, 1 August 1887.
Fostul milionar…
„Fostul milionar persan Simion Curcioglu, celebru prin procesul său cu Plovschi, care i-a luat toată averea, își plimbă nenorocirea lui și pe la Vatra Dornei, vânzând colo o bucată de stofă, colo un lucru oriental, câștigându-și cu mult amar și cu multă durere pâinea zilnică. Să sperăm că, de astă dată, în Octombrie, când se va judeca de secțiile unite ale Curții de Casație procesul său, i se va da în fine dreptate, salvându-și măcar o parte din fantastica avere și putându-și astfel asigura restul anilor ce-i mai are de trăit”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, Nr. 4871, 5 August 1936.
„Macul și albina”
„Comuna Mihăileni, din raionul Siret, are în cultură peste 25 hectare de mac. Are și destui stupi. Ne apropiem de un lan de mac în floare. Ici, colea cîte o capsulă perforată de gărgăriță dar mai pe toate plantele înflorite stau albinele înțepenite, paralizate iremediabil de efectul necruțător al otrăvii. Ne deplasăm la sfatul popular al comunei. Un afiș cît toate zilele ne întîmpină chiar de la intrare «Toți deținătorii de stupi să-și închidă albinele în zilele de …întrucît în aceste zile se va prăfui macul». Stăm de vorbă cu tovarășul președinte Maftei Teodor: «Păcat, dar ce să le facem noi dacă țăranii au luat prafuri de la farmacie și au prăfuit macul? Dar lasă că îi astîmpărăm pe ăștia cu stupii, care astă iarnă vindeau mierea cu 40 lei/kg. Știți ce le-am spus eu – continuă el – atunci cînd au venit să mă întrebe ce au de făcut? Legați și voi albinele cu o funie și n’au să mai zboare la mac». «Și ce-au spus?» întreb eu. «Au făcut o plîngere la raion, nu știu ce-o să iasă…». Tovarășe președinte, la iarnă să știi că va fi mai puțină miere, iar «ăștia» or să ceară poate și 80 de lei pe kilogramul de miere. Norod, la revedere!”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2707, 3 August 1956.