Macovei pentru export

Îmi pare că vestea plecării fostului ministru al Justiției din România, Monica Macovei, la Skopje, în calitate de consilier al premierului macedonean Nicola Gruevski, a trecut cu prea mare rapiditate pe lângă urechile importanților vremelnic aflați la conducerea țării. Dacă asta s-ar datora enormității la care a recurs actualul ministru român al Justiției, pudelul politic Tudor Chiuariu, cel care, la ordin, a solicitat autorităților europene eliminarea din Raportul de țară a unor fraze-cheie, cu semnificații pozitive, ce lăudau activitatea DNA, ar fi de înțeles. Din nefericire însă, nu prostia uriașă a zevzecului ce acoperă acum cu propria-i mână ochii presupus acoperiți ai Justiției din România a făcut să pălească știrea că Monica Macovei a ajuns să exporte, grație competenței sale deja dovedite în țară, calitățile unui specialist în lupta anti-corupție. A fost vorba, cred, de cu totul altceva. Tradus simplu, în termenii mentalității colective neaoșe, asta înseamnă că „nimeni nu e profet în țara sa”. La o privire de detaliu, însă, ne putem da seama că cei care au îndepărtat-o din executiv pe Monica Macovei au toate motivele ca despre aceasta nimic să nu se mai spună. Dimpotrivă, așa cum a demonstrat existența unui comandament clar în acest sens Tudor Chiuariu, trebuie să existe o tăcere totală cu privire la ceea ce a însemnat ministeriatul Monicăi Macovei, ministeriat care, iată, implică serioase ecouri și după. Căci, să ne-nțelegem, Macedonia nu-i o țară oarecare, iar un premier care își aduce un consilier din afara propriului stat știe foarte bine ce face. Plecarea Monicăi Macovei pe această funcție atestă, pe de altă parte, profesionalismul unui om care nu a vrut să răspundă, nici în ruptul capului, la ordinele venite din partea oligarhiei transpartinice, chiar atunci când a fost invitată, la o discuție între șase ochi, în cabinetul cu miros de petrol al premierului Tăriceanu. În fapt, cheia de lectură a acestei situații este aceea că Guvernul României nu are nevoie de oameni competenți, ci de slugoi obedienți, lipsiți nu doar de personalitate politică, ci și de minimale competențe profesionale. Și ne mai arată, cred, că, în vreme ce actualul prim-ministru al României a făcut toate eforturile pentru a scăpa de oamenii care promiteau să reformeze, și chiar au și făcut-o, domeniile în care, înaintea integrării, România scârțâia, alții înțeleg pe deplin ce înseamnă interesul național și importă competențele de prin România. E drept, și Tăriceanu și-a adus pe lângă el niște finkel-silbersteini. Dar asta nu pentru România, ci pentru propriu-i amor. Care rămâne în continuare rănit, timp în care, la nivelul guvernării, țara pare că se duce de râpă.