Măceșele

Oamenii mai în vârstă din Bucovina spun că localnicii de demult erau mai puțin predispuși la răceală decât generațiile actuale. Pe lângă munca în aer liber și alimentația bogată în legume și lactate, această rezistență la răceală era dată de consumarea pe timp de iarnă a ceaiului de măceșe ca și ceai alimentar obișnuit.
Culesul măceșelor în fiecare toamnă este ceva obișnuit în zonă, chiar dacă „orășenilor de la bloc” li se pare o pierdere de vreme. Măceșul (Rosa canina) crește în liziere, iar spinii săi nu reprezintă un obstacol pentru culegătorii experimentați. Fructele sunt bune de cules după ce devin roșii-vișinii, în special după primele brume și până toamna târziu, la căderea zăpezii.
Fructele de măceș sunt foarte apreciate pentru conținutul lor bogat în vitamina C și a unor cantități mai mici din vitaminele A, B1, B2, P și K. Pe lângă vitamine, măceșele mai conțin zaharuri, acid citric și malic, pectine, tanin. În terapeutică, aceste fructe se utilizează ca tonice și vitaminizante.
Ceaiul de măceșe are gust acrișor, ușor astringent. Poate fi pregătit din 5-10 fructe proaspete sau uscate, întregi sau 1-2 lingurițe de fructe uscate fără semințe (coji roșii), la o cană cu apă clocotită (250 ml). Se poate utiliza și ca decoct, dar nu se fierbe mai mult de 3 minute, pentru a nu se pierde vitamina C, iar îndulcirea este bine să fie făcută cu miere de albine, de preferință polifloră. Ceaiul de măceșe constituie o armă în combaterea și prevenirea răcelilor tocmai prin conținutul său în vitamina C naturală, care întărește imunitatea organismului, ajutându-l să reziste la boli. Gustul acestui ceai nu este agreat de oricine, dar poate fi îmbunătățit prin adaos de scorțișoară, care îi întărește prin proprietățile sale, calitățile de luptător cu răceala. În plus, consumat zilnic iarna, ceaiul de măceșe are însușirea de a mări secreția biliară, fiind indicat în afecțiuni ale ficatului. Ceaiul de măceșe atenuează unele suferințe ale stomacului și rinichilor, precum și unele stări de inflamație intestinală. Datorită vitaminei P, preparatele din măceșe mențin permeabilitatea și fragilitatea vaselor capilare, normalizând circulația sângelui. Pentru preparatele din măceșe, se vor folosi numai vase smălțuite, deoarece metalele descompun vitamina C.
Măceșele se recomandă și în avitaminoze, tulburări de circulație periferică, enterocolite, calculoză renală, viermi intestinali, litiază și dischinezie biliară.
Prin amestecarea a 100 g măceșe, spălate și zdrobite, cu un litru de apă rece, se obține o foarte bună băutură răcoritoare. Se lasă fructele la macerat timp de 12 ore, la căldură, se strecoară prin pânză deasă, se adaugă miere de albine după gust și se consumă.
Fructele de măceș din care s-au eliminat sâmburii și perii, pulverizate și amestecate în miere de albine, se recomandă pentru eliminarea viermilor intestinali.
Pulpa măceșelor, suculentă și dulce, mai ales după căderea brumelor, se utilizează pentru prepararea unei paste, care este recomandată tuturor, mai ales convalescenților.
Sursa: www.evenimentul.ro