Măcar atât: fără prelungiri!

Spuneam deunăzi că ar fi plictisitoare Copa America, dar ea ține să mă contrazică, fiind mai mult decât atât: de-a dreptul nocivă. Cu această ocazie, salut cuvântul „mârșav”, folosit în titlu de Theo Jumătate pe gsp.ro, pentru a-l descrie pe fotbalistul chilian, nepomenit rămână numele său, care i-a băgat deștul în fund lui Cavani! Și Radu Cosașu remarcă această urâțire a fotbalului de pe respectivul continent, punându-l oarecum pe seama europenizării. Dacă-i așa, atunci acest altoi a creat un mostru. Cu zeci de ani în urmă, când Cupa Intercontinentală se juca tur-retur, jucătorii lui Milan aveau parte de nasuri sparte și oase rupte, ceea ce acum a ajuns să se facă organizat, tactic, științific. Așa că sud-americanii își dau la gioale într-o veselie, Messi fiind avertizat chiar de arbitru că „aici nu e Europa”! Rezultă niște meciuri fragmentate și, pur și simplu, urâte. Mi-am pierdut două nopți să văd vârfurile sferturilor, Argentina-Columbia și Brazilia-Paraguay, și le mulțumesc din inimă organizatorilor că m-au scutit de prelungiri. M-am mai destins puțin la loviturile de departajare, cu mingile alea transformate în sateliți de niște băieți care priveau apoi acuzator la… punctul cu var! Dar Brazilia, ea rămâne marea pierzătoare a acestui turneu, și nu doar tautologic, pentru că a pierdut, ci pentru sărăcia lucie a jocului etalat, un afront la ideea de Copacabana. În absența suspendatului Neymar, singurul superstar-adevărat, greul a căzut pe un superstar-scăpătat (Robinho), pe un superstar-geometru (Wilian) și pe un superstar-fundaș (Dani Alves). Dintre aceștia, primii doi nu au mai prins finalul pe teren, selecționerul într-o Dunga scoțându-l pe Wilian la 1-0, iar pe Robinho în minutul 87, că doar era prea obosit pentru a mai executa și el un 11 metri, acolo…
Concluzionând, jocurile par a fi făcute pentru o finală între Chile și Argentina. Gazdele vor face tot ce trebuie pentru a-l opri pe Messi, cel care a declarat cu emfază că și-ar ceda toate trofeele de la club pentru a câștiga Copa America. Cred că Piticu e obsedat și el de comparația pe care o fac toți între el și Maradona, care are avantajul titlului ăla mare, Supremul, din 1986, dar fără aur olimpic și fără Copa. Dacă ăla mare nu-i chip, sunt bune și două mai mici.