M-am săturat să mă știți după CNP doar când am de achitat!

Una dintre problemele acestei țări este lipsa de seriozitate. În foarte multe domenii se observă și e suficient să vă uitați în jur ca să vă convingeți. Nu mă refer la faptul că e din ce în ce mai greu să găsești oameni care să aibă dorința de a munci. Chiar necăjiți fiind. Eu lucrez în rural și aud de multe ori lumea vorbind despre asta. O sută de lei pe zi, mâncare, cafea, beri, țigări și tot nu găsești pe cineva dispus. Presupun că frica de a face evaziune fiscală îi împiedică pe acești cetățeni model, fiindcă sunt bani la negru. La mica înțelegere. Departe de mine de a face vreun reproș. Mă bucur foarte tare când văd că se respectă legea și ar trebui ca oamenii ăștia incoruptibili să fie un exemplu pentru mulți.
Când spun lipsă de seriozitate mă refer în primul rând la lucrările publice. Pentru care plătim toți. În Suceava sunt celebrele serpentine. Un drum care te scoate din oraș când ai treabă, destul de liber chiar și la primele ore ale dimineții. Din păcate e plin de denivelări. E plin de gropi. Cum intri pe drumul care trece prin fața fostului Liceu Pedagogic te apucă durerea de cap. Groapă lângă groapă. Unele plombate cu nesimțire cu bucăți de granit. Bătaia de joc continuă pe măsură ce înaintezi. Cum treci de zvâcul ăla de giratoriu, cum plombele îți sar din gură și începi să înjuri. Că ești credincios sau nu, toți arhanghelii și sfinții și Sfânta Treime îți vin pe buze. Cu dedicație specială pentru cei care, cu incompetență și cu nesimțire crasă, cică ar trebui să aibă grijă de drumuri.
Pe mine nu mă interesează scuzele. Pe mine nu mă interesează laudele gen „avem bani pentru asfaltări”, că e normal să aveți. Că plătim pentru asta. Și ce dacă avem, dacă nu suntem în stare să facem o lucrare ca lumea? Dacă lucrăm cu tot felul de firme care habar nu au sau nu vor sau, nah, consideră că nu e rentabil să folosească materiale de calitate. Pot în schimb să plombeze mereu aceleași gropi cu materiale care țin ca papucii de înmormântare, până la prima ploaie. An de an. Și să încaseze ca la bancomat. Ce dacă proștii care plătesc se oftică? Noi suntem deasupra lor și nu răspundem vreodată.
Plătim impozite la stat. Plătim impozite locale. Plătim taxe de drum. Plătim carburant plin de accize și cine mai știe ce. La cel mai mare preț din Europa. Ca tot ce e la noi. Scump și prost. Pentru ce? Ca să ne rupem mașinile și să mai plătim și mecanici apoi.
Ați mers prin Șcheia? Ați văzut ce e acolo? Nah, drum făcut cică. Închis o lună că, deh, se fac reparații. S-a făcut exact ceea ce mă așteptam. Multe alte gropi grupate într-un șancru imens care dă măsura priceperii celor care au realizat așa-zisa reparație. Printre blocuri cu mașinile voastre personale ați fost, domnilor responsabili? Nu cu alea de serviciu pentru care tot noi vă plătim reparațiile și carburantul. Nu! Cu mașina personală. Să vă doară sufletul pentru fiecare bucșă și planetară plătită de voi. Pentru fiecare zi pierdută la mecanic. Pentru fiecare secundă de nesiguranță, că nu știi cum îți cedează o piesă când mergi cu viteză. Din cauza uzurii zilnice. Din cauza gropilor în care suntem forțați să intrăm. Din cauza voastră.
Ați fost pe pasarela de la Ițcani? Ați văzut cum a ieșit fierul? Din cauza asfaltului subțire și netasat ca lumea. Dar, nah, și asta a fost închisă vreo două luni. Pentru ce? Pentru aceeași bătaie de joc la adresa cetățenilor plătitori de taxe. Când nu ești în stare, tu, firmă specializată și abilă în a câștiga licitații, să aliniezi niște canale la nivelul drumului, să cred eu, om de rând, că știi să îți faci treaba? Să cred eu, cetățean plătitor, că banii mei sunt folosiți de niște profesioniști, așa cum ar fi normal?
Sunt absolut scârbit de modul în care mă forțați să circul. Sunt absolut scârbit de modul în care mă prostiți și mă executați la cap să vă tot achit. Pentru nimic. Gropi peste tot. Gheață pe trotuare. Canalizare defectă și bălți. Mizerie. Praf. Insecte în fiecare vară. Câini vagabonzi. Locuri de parcare absente. Iluminat public doar pe bulevarde. Lucrări cică de reparație lăsate de izbeliște peste iarnă. Panseluțe și iarbă udate pe ploaie. Asfaltări cică, tot pe ploaie. Cratere. Blocuri lângă blocuri, că dacă atinge unul telecomanda îi schimbă postul și celui de la blocul vecin. Te și miri cum naiba obțin unii dezvoltatori imobiliari autorizație de construcție. Asta în timp ce omul de rând are nevoie de certificat de urbanism dacă își renovează casa. Cozi și birocrație. Pentru ce vă plătim, domnilor? Să prosperați voi și familiile voastre? Să vă bateți joc de parcă ați fi feudali și noi doar sclavii voștri?
Vreau naibii, eu, neica nimeni, contribuabil, un drum fără gropi. Vreau curățenie. Vreau parcări. Vreau spații verzi sigure, nu pline de miriapode venite parcă din iad. Vreau ca tot ceea ce plătesc să se întoarcă și în beneficiul meu. E mult? E puțin? Habar nu am. Dar știu sigur că asta nu e normalitatea oamenilor de rând. O fi a voastră, cine știe?
M-am săturat să mă știți după CNP doar când am de achitat. M-am săturat să vă gândiți la mine doar când e an electoral și nici atunci sincer. M-am săturat să fiu o statistică pentru voi. M-am săturat să înjur și să îmi fac nervi la fiecare drum prin oraș. M-am săturat de toate firmele de banană care cică au contracte pentru a avea grijă de drumurile din comuna primitivă numită Suceava. Și ca mine sunt mulți. Continuă cel mai mare exod pe timp de pace. Românii pleacă pentru normalitate și respect și siguranță. Rămânem puțini, dar știți ceva? Nu o să vă puteți bate joc la nesfârșit de noi.