Urlete, zăngănit de zale, scrâșnete de furie, scântei ce scăpărau de pe săbiile ce se încrucișau, în încercarea de a despica adversarul, lovituri înfundate în coastele inamicului, dar și dansuri ispititoare, la lumina torțelor, au putut fi trăite pe viu, sâmbătă noapte, în Cetatea de Scaun a Sucevei. Spectacolul “Sine misione”, adică “Fără milă”, în limba latină, pus în scenă de membrii asociației Gladius Dei Sibiu, a atras sute de spectatori, care, îngrămădiți unii în alții, cățărați pe ziduri, pe unde se putea, au asistat la punerea în scenă a unui episod al cruciadelor purtate de creștini pentru “Țara Sântă”.
Cruzimea și ferocitatea cu care își tratau inamicii fiecare din cele două tabere – cruciați și sarazini, au fost exemplificate atât de bine pe coastele și membrele celor care au avut ghinionul să joace rolul prizonierilor de război, încât publicul mai că le plângea de milă văzându-i cum încasează loviturile și la ce chinuri sunt supuși.
Nu au fost uitate nici nopțile și zilele de dezmăț ale cruciaților, cu multă băutură și femei, de unde li s-a și tras pierirea, pentru că în vreme ce unii și-au găsit sfârșitul sub săbiile fioroșilor sarazini, alții au picat în capcana farmecelor unor frumoase asasine, maestre în mânuirea focului.
În vreme ce toți spectatorii au fost fermecați de dansurile cu focul, singurii care s-au “ars” au fost cruciații, care au fost răpuși de loviturile date de asasine în momentele în care acestora le stătea gândul la altele, numai la luptă nu.
Așa se face că, în ciuda vitejiei lor, cruciații au căzut secerați, unul câte unul, ba sub atacurile sarazinilor, ba pradă uneltirilor asasinelor, în urma lor rămânând doar legende precum cea pusă în scenă sâmbătă noapte, în cadrul Festivalului de Artă Medievală din Cetatea de Scaun a Sucevei.
