Ultimele ieșiri la rampă ale domnului Traian Băsescu, actualmente cu atribuțiile prezidențiale extirpate, au lăsat să se vadă focoase, grenade, amenințări și pericole de război. Suspendatul președinte nu s-a sfiit să-și avertizeze adversarii că va fi jale. Nu m-am mirat să aud într-un taxi din București, iar taximetriștii sunt buni conducători de mesaj public, că sunt posibile lupte de stradă. Să fim serioși! Cine să se bată cu cine? Nu mai suntem în epoca Pieței Universității, cu „noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă/până nu vom câștiga libertatea noastră”. Ar fi caraghios să auzi scandări parafrazate cu Traian Băsescu pe post de libertate. Taximetristul crede că da, iar el chiar a auzit astfel de scandări. Mai mult, omul, comentator politic voluntar, opinează că radicalizarea societății românești n-a fost atât de adâncită nici măcar la revoluție, când se omorau puținii susținători din umbră ai lui Nicolae Ceaușescu și restul populației. Amenințarea lui Băsescu, mascată sub copertina indicilor de stabilitate economică, fuga investitorilor străini, e una scrâșnită. Dacă acel „nu va fi bine” e legat chiar de luptele de stradă dintre cei care-l vor și cei care nu-l vor și spre care discret ne împinge chiar Traian Băsescu? Dacă, Doamne ferește, ne trezim într-un război civil în care românii se bat cu românii pentru Traian Băsescu?
Eu, unul, mă îndoiesc de o asemenea perspectivă apocaliptică. România a intrat în Uniunea Europeană. Are de construit proiecte. Are de absorbit sute de milioane de euro pentru a-și schimba fața și a o asorta cu fețele simandicoase ale clubului european de elită în care am intrat. Milioane de români lucrează în Italia, Germania, Franța, Spania, Israel, Marea Britanie. Unii lucrează peste Ocean. Sunt informaticieni în Canada, iar unii spală, la etajul o sută, geamurile zgârie-norilor din New York, îndeletnicire la care se încumetă puțini alți muncitori din lume. Plata este pe măsura înălțimii. Au timp oamenii ăștia să facă război civil pentru că Traian Băsescu, terfelind Constituția și confundând Palatul Cotroceni cu un birt, a fost suspendat și poate rămâne suspendat o veșnicie? N-aș prea crede.
Zilnic, în Irak, mor zeci și sute de oameni. Nu mor în conflictul cu inamicul american, ci într-un conflict intern, absurd și sângeros. Se bat șiiții cu suniții. Și unii și alții sunt musulmani. Și unii și alții cred în Dumnezeul lor care se cheamă Alah. Există doar niște nuanțe, înțeleg, legate de profetul Mahomed. Acele nuanțe au iscat patimi inimaginabile, dușmănii inimaginabile, ură cât cuprinde. Contabilizarea morților nu ține de războiul insurgenților cu „americanul cotropitor”, ci de ura internă. Este absurd să ne imaginăm că românii vor ajunge să se cotonogească pe străzi și chiar să se ucidă pentru profetul Traian Băsescu. Trăim în Europa. Am avut o revoluție însângerată. Au murit mulți oameni nevinovați. Amenințările domnului Băsescu, precum că „nu garantează” ce se va petrece nu-mi plac însă. Am întâlnit în aceste zile destui „fundamentaliști” pro-Băsescu și destui „fundamentaliști” anti-Băsescu. Să-și fi pierdut într-atât busola unii dintre noi încât, la mitingurile care vor urma, să-și dea cu pancartele în cap pentru o cauză ridicolă?
P.S. Scenariul mitingului din Piața Constituției (în fața Parlamentului), mă atenționează un coleg jurnalist, cuprindea și rămânerea acolo a oștilor pro-Băsescu, blocarea legislativului, dărâmarea cu tunul popular a inamicului dinlăuntru. N-a ieșit povestea, fiindcă numărul demonstranților a fost prea mic și fără calitățile luptătorilor de stradă. Vi-i puteți imagina pe Elena Udrea, oricât ar suspina după suspendatul președinte, renunțând la dușul de seară pentru a rămâne săptămâni în șir în cort sau pe tot mai gârbovitul Stolojan înțepenind cu steagul în mână trei nopți la rând? Eu nu.
