Lupta cu diavolul

„Mare și felurit război duce împotriva noastră, în fiecare zi, vrăjmașul adevărului! Îl duce făcând din poftele noastre săgeți împotriva noastră și luând totdeauna de la noi puterea de a ne răni. Dar pentru că Stăpânul a legat cu legi de nedezlegat o mare parte din puterea diavolului și nu i-a îngăduit să se năpustească deodată, ca să nimicească de pe pământ neamul omenesc, vicleanul ne fură victoria din cauza nesocotinței noastre proprii. (…) Dacă voim să ne înfățișăm lui Hristos sufletul împreună cu trupul lipsite de rușinea rănilor pricinuite de diavol, trebuie să rotim necontenit, cu luare aminte, de jur împrejur, ochii sufletului nostru, să punem sub bănuială pe toate cele ce ne desfătează și să le îndepărtăm îndată; trebuie să nu ne lipim sufletul de nimic, nici chiar dacă aurul ar sta grămadă înaintea noastră – că spune Scriptura: Ca apa de-ar curge bogăția, nu vă lipiți inima de ea (Psalmi 61, 10), nici chiar dacă pământul ar odrăsli toată desfătarea și ne-ar pune la îndemână locuințe luxoase – că iarăși spune Scriptura: Locuința noastră este în cer, de unde așteptăm și mântuitor, pe Hristos (Filipeni 3,20), nici chiar dacă necontenit ne-ar sta în față petreceri, chefuri și beții – că tot Scriptura zice: Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune (Eclesiast 1,2), nici chiar dacă ni s-ar oferi frumusețile trupurilor locuite de suflete desfrânate – că spune înțeleptul: Fugi din fața femeii ca din fața șarpelui (Înțelepciunea lui Isus Sirah 21,2), nici chiar dacă ni s-ar pune la îndemână funcții înalte, roi de însoțitori și lingușitori. (…) În spatele tuturor acestor ispite stă prigonitorul obștesc al neamului omenesc și așteaptă ca, ademeniți cândva de cele văzute, să ne abatem din calea dreaptă și să cădem în cursa lui.”
(Sursa: Ziarul Lumina)