Luni creștinii ortodocși cinstesc Sfânta Treime

„Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului sau în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis “Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac. Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: “Fă precum ai zis!” După ceea a alergat Avraam în cort la Sara și i-a zis: “Frământă degrabă trei măsuri de făină bună și fă azime!” Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un vițel tânăr și gras și l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Și a luat Avraam unt, lapte și vițelul cel gătit și le-a pus înaintea Lor și pe cănd Ei mâncau a stat și el alături de Ei sub copac. Și l-au întrebat Oamenii aceia: “unde este Sarra femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: ”Iată, în cort!” Zis-a Unul: “Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine și Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din ușa cortului, de la spatele lui. Avraam și Sarra însă erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarra nu mai era în stare să zămislească. Și a râs Sarra în sine și și-a zis: “Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit și când e bătrân și stăpânul meu?” Atunci a zis Domnul către Avraam: “Pentru ce a ras Sarra în sine și a zis: Este oare ceva cu neputință la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine și Sarra va avea un fiu!” Iar Sarra a tăgăduit, zicând: “N-am râs”, căci se înspăimântase. Acela a zis: “Ba, ai ras!” Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo și S-au îndreptat spre Sodoma și Gomora și s-a dus și Avraam cu Ei, ca să-i petreacă. (Facerea 18. 1-16).
CUVÂNT LA SĂRBĂTOAREA SFINTEI TREIMI
A doua zi după Rusalii este închinată sărbătoririi Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Biserica a rânduit să fie așezată luni această sărbătoare, ca o prelungire a sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt, Cel care „purcede” de la Tatăl și este „trimis” în lume de către Fiul.
Învățătura despre Sfânta Treime este foarte clar exprimata în „Crez”:
– Tatăl este Creator și Proniator;
– Fiul este Mântuitor;
– Duhul Sfânt este Sfințitor.
Deși clar exprimată în Sfânta Scriptură, dogma Sfintei Treimi a fost des atacată de câtre diverși eretici, precum Arie și Macedonie, ca să amintim doar doi dintre marii contestatari ai Sfintei Treimi.
Primele două sinoade ecumenice (Niceea – 325 și Constantinopol – 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de adevărata cinstire în toată lumea creștină a Sfintei Treimi. Controversele apărute mai târziu, când Biserica a încetat să mai fie „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” nu au făcut decât să întărească învățătura adevărată expusă în Sinoadele ecumenice.
În fiecare zi, ori de câte ori simțim nevoia, ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, „Treimea cea deoființă și nedespărțită”; la fiecare Sfântă Liturghie ne bucurăm de „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh”; în fiecare clipă fiecare dintre noi știm că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt”, de aceea zicem din toată inima: „Treime Sfântă, slavă Ție !”. Amin.