Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a anunțat debutul Lunii Plantării Arborilor și a campaniei de împăduriri de primăvară, care se desfășoară anual între 15 martie și 15 aprilie, perioadă care se suprapune parțial cu lucrările de împăduriri de primăvară.
Pentru realizarea tuturor lucrărilor de împăduriri, refaceri și completări, vor fi utilizați aproximativ 25 de milioane de puieți forestieri, majoritatea produși în pepinierele silvice proprii.
Suceava se situează detașat pe primul loc în țară la amploarea lucrărilor de regenerare a pădurilor, atât ca regenerări naturale – 450 ha, cât și la împăduriri – 672 hectare. La nivel naţional, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva va regenera 7.112 hectare în fondul forestier proprietatea publică a statului.
Împăduririle de primăvară, doar o mică parte din munca silvicultorilor
În ultimii cinci ani Direcția Silvică Suceava a regenerat o suprafață totală de 8.440 hectare fond forestier, din care 4.146 hectare prin regenerări naturale și 4.294 hectare prin regenerări artificiale, plantând 22,6 milioane puieți forestieri. Dar implicarea silvicultorilor în activităţile de întemeiere a pădurilor viitorului este mult mai mare, de la recoltarea şi prelucrarea seminţelor, la lucrările de fineţe din pepiniere şi solarii, combaterea dăunătorilor, până la paza suprafețelor împădurite, pe toată durata anului.
Activitatea silvicultorilor se desfăşoară de-a lungul întregului an, chiar dacă acestea devin mai vizibile publicului şi sunt mai intense în anotimpul în care sevele încep să urce în trupul arborilor.
Împădurirea Muncelului, un efort sisific
Un exemplu de importanță a muncii silvicultorilor este cea de transformare a unui munte golaș, un ”deșert alpin”, într-un masiv acoperit de păduri impunătoare.
”O realizare remarcabilă, pilduitoare şi demnă de admiraţie chiar şi în zilele noastre sunt lucrările susţinute de împădurire a muntelui Muncelul, din Pojorâta. Acest gol montan întins atunci pe o suprafaţă de 500 de ha, neproductiv şi stâncos, a fost împădurit la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX cu larice, molid, pin silvestru şi pin cembra. Pentru reuşita lucrării s-a cărat pământ cu raniţa, pus în cuib la rădăcina puieţilor, făcându-se ulterior repetate completări. Sisificul efort a durat peste trei decenii. Lucrările legate de asigurarea pădurii de mâine sunt cele care legitimează şi dau sensul adevărat muncii unui silvicultor. Şi adesea acestea cer nu doar pricepere, ci şi eforturi deosebite – sacrificii”, a explicat Sorin Ciobanu, șeful Direcției Silvice Suceava.
Trei sferturi din pădurile Bucovinei, administrate de DS Suceava
Pădurile sucevene se întind pe o suprafaţă de peste 440.000 ha, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Din acestea, circa 333.000 ha (76% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate. Din suprafaţa totală administrată de unitatea suceveană a RNP – Romsilva, 80% sunt păduri ale Statului, restul aparţinând altor deţinători. Compoziția codrilor Bucovinei este una valoroasă, atât în privinţa speciilor răşinoase (79%), cât şi a celor foioase (21%).
Fondul forestier sucevean – prin multiplele sale produse şi binefaceri – constituie o resursă de bază pentru activitatea economică din zonă, dar şi pentru viaţa şi existenţa multor suceveni şi a familiilor acestora.
Preocupările şi responsabilităţile silvicultorilor suceveni sunt și mai importante în contextul degradării mediului înconjurător la nivel planetar şi al alarmantelor schimbări climatice.
Astfel, din suprafaţa ocupată cu pădure, 69.000 ha (26%) se situează în grupa I de protecţie (ce au un regim special de gestionare), iar 196.100 mc (74%) în grupa a II-a, de producţie şi protecţie.
Deosebit de important în contextul global amintit este şi faptul că Direcţia Silvică Suceava administrează o suprafaţă de 4.505 ha zone protejate (rezervaţii şi monumente ale naturii situate pe raza judeţului Suceava), clasificate în: rezervaţii forestiere (precum Pădurea Zamostea – Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha, Codrul Secular Slătioara – 1.064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Şaru Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea Roşoşa – 204,8 ha şi Codrul Secular Loben – 483 ha), rezervaţii botanice (între care Fâneţele montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitişul Mare – 116,4 ha), rezervaţii geologice (Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2 ha, Piatra Ţibăului – 20,3 ha, Cheile Lucavei – 34 ha), rezervaţii mixte (Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha) şi rezervaţii paleontologice (Stratele cu Aptychus de la Pojorâta – 1 ha).
”Aceste date oarecum inedite pentru publicul larg au fost menționate din dorința de a sublinia, sintetic, trei realităţi îngemănate: minunata bogăţie şi diversitate a naturii acestor locuri, complexitatea şi nu o dată dificultatea întâmpinată de silvicultori în exercitarea profesiei lor şi – nu în ultimul rând – nevoia, speranţa că toate acestea vor fi corect înțelese și respectate.
Pădurea înseamnă cu mult mai mult decât lemn, bani sau profit. Înseamnă supravieţuire, sănătate, speranţă. Înseamnă apă şi aer curat. Înseamnă toate acestea, dar şi mult mai mult! Greu de explicat, darmite de estimat, de cântărit, deoarece e vorba aici de viaţă și de calitatea ei.
Este de înțeles că salvarea și extinderea pădurii nu se pot face festivist, ocazional, prin iniţiative şi participare individuală, oricât de binevenită ar fi aceasta, în plan educativ. Asemenea campanii anuale de împăduriri, ca şi orice alt program serios de reconstrucţie ecologică, presupun fonduri substanţiale, pregătire, organizare, mijloace umane şi tehnice importante”, a concluzionat Sorin Ciobanu, director al celei mai mari structuri silvice teritoriale din cadrul RNP – Romsilva.
Primul Cod Silvic din spațiul românesc și cuvântul Împăratului Iosif al II-lea
Refacerea, regenerarea pădurilor e o misiune şi o activitate permanentă şi prioritară a silvicultorilor suceveni, continuatori ai unei tradiţii întemeiate şi transmise prin generaţii de vrednicii lor înaintaşi. Astfel, încă din poveţele cu farmec arhaic cuprinse în Cuvântul Împăratului Iosif al II-lea din „Orândueala de pădure pentru Bucovina” (primul Cod Silvic din spațiul românesc, 1786) se releva valoarea pădurilor noastre, dar şi necesitatea exploatării lor chibzuite şi imperativul gospodăresc al regenerării arboretelor: “Este de obşte cunoscut cum că în lucrurile cele mai de dorinţă şi mai blagoslovite folosuri întru o ţară este acea care firea i-au dat-o, cu împărtăşirea de păduri (…). Pădurile din Bucovina sunt un odor pentru a cărui ocrotire şi ţinere în bună stare cu atâta mai vârtos trebuie să se poarte de grijă, cu cât la o lipsă de acest lucru de trebuinţă, nu puţină nevoie se va pricinui locului, atât pentru trebuinţa podanilor (supuşilor), cum şi pentru sporul alişverişului (profitului), care cu naşterile locului (producta) se face. Prin nesocotinţă şi fără de măsură hăznuială (tăiere) a pădurilor n-a izbândi să le mulţumească şi slăbind puterea pădurii ea nu o să poată să dea din vreme tânără odraslă şi lemn de trebuinţă”.
