Luna Iulie sau Cuptor

Iulie (Cuptor) prezintă mereu o maturizare anuală a timpului sub nimbul solar, la vremea nedeilor sântilinești, calendarul popular oferind acestui segment de timp mul-te momente sărbătorești, când credințele rodesc în spațiul în care omul își modelează ritmurile diurne și riturile.
Iulie este luna a cincea a străvechiului calendar roman și luna a șaptea a calendarelor reformate (iulian și gregorian), denumirea fiind dedicată reformatorului vechiului calendar, Iulius Caesar. Datorită faptului că iulie este perioada calendaristică când se înregistrează cele mai mari temperaturi din întreg anul, a primit și o denumire meta-forică, de Cuptor, acum timpul marcând printre altele coacerea lanurilor de grâu, precum și maturizarea altor plante de cultură. Tocmai de aceea, calendarul popular din societatea tradițională înregistra în acest interval de timp sărbători sau momente festive cu fel de fel de obiceiuri și credințe, practici ritualice dedicate secerișului, forțelor potrivnice omului, precum și unor fenomene naturale (secetă, furtuni, grindină, trăsnete etc.).
Dintre sărbătorile populare din această lună amintim doar câteva. Cosmandinul din 1 iulie se ținea pentru ca omul să fie ferit tot restul anului de boli, arșiță, foc sau grindină și tot pentru boli (în special pentru ciumă) la 5 iulie era sărbătoarea Tănăsia Ciumei. Pe întreaga durată a lunii lui Cuptor, dar în special la 9 iulie, avea loc Caloianul, un ritual de invocare a ploii, pen-tru ca la 15 iulie să se celebreze Ciurica, urmată imediat de Circovii de vară, dată când se începea recoltatul cepei și a usturoiului.
Păliile din 17 iulie se țineau pentru că aceste reprezentări erau apărătoare de boli, de lupi, precum și contra pagubelor la recolte. Dar sărbătoarea centrală a acestei luni a fost și încă este Sântilia (20 iulie), dată la care sunt celebrați și Moșii de Sântilie, când se împart pomeni (mere sântilinești, farfurii cu miere de albine), iar în munți aveau loc vestitele nedei. Luna cuprinde și alte date importante consemnate în calendarul popular, cum ar fi Foca și Pârliile (22 iulie), Opârlia (23 iulie), Pantelimon (27 iulie), zile care se țineau prin oprirea lucrului, pentru apărarea de boli, trăsnete, arșiță, totodată aceste zile marcând și miezul verii. La 30 iulie se ținea Tatăl Soarelui, iar în ziua următoare se celebra Ursul Mare, pentru ca animalele domestice să nu fie atacate de sălbăticiunile pădurilor.
Referitor la luna lui Cuptor, când ziua are 14 ore, iar noaptea 10, de-a lungul timpului s-au cumulat multe credințe, în special cu referire la diverse fenomene meteorologice. Astfel, se credea că, dacă în ziua Punerii Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu (2 iulie), va ploua sau va bate vântul, nucile nu se vor strica, iar alunele se vor coace în voie sau dacă tuna cu o oră înainte de amiază la 15 iulie, însemna că iarna venea mai repede, iar dacă se întâmpla să plouă cu un ceas mai târziu, iarna era mai grea, dacă soarele strălucea pe toată durata acestei zile, era de așteptat o iarnă de mijloc, însă cu zile friguroase. Dacă tuna când soarele intra în semnul zodiacal al Leului (23 iulie), se zicea că secara și orzul, semănate pe locuri mai înalte, vor avea o recoltă ceva mai scăzută.
(etnograful Mihai Camilar)