Luna cea mai lungă

Diseară începe. Ce?, s-ar putea întreba „profesioniștii” fotbalului românesc, ale căror preocupări pe timp de vară sunt legate de grătare, plajă, bere, bombe. Sexy, desigur. Ei sunt ăia șmecheri, care se bucură din plin de binefacerile sezonului, timp în care fraierii, care și așa muncesc ca apucații cât e sezonul de lung, în loc să se bucure de toate binefacerile sezonului, se mai duc încă la muncă, în niște condiții de-a dreptul inumane. Tot ei, deștepții, vor sta cu mâna pe o bere rece iar cu cealaltă probabil în vreun decolteu, în fața vreunui smart TV, amuzându-se copios de chinurile pe care le vor traversa fraierii în HD, pentru niște amărâte de sute de mii de dolari, cât sunt primele în majoritatea țărilor participante, pentru câștigarea World Cup. Hai, că sunt și unele care au sărit de milion ca primă pentru trofeu, dar asta e din alt clip. Noi suntem în filmul ăla în care o promovată așteaptă hotărârea nu știu cărei comisii a FRF ca să știe dacă promovează în A, rămâne în B, pleacă în C sau D ori se desființează de-a dreptul, o alta tocmai face chetă publică spre a aduna banii necesari înaintării memoriului la TAS, în sfârșit, problemele noastre sunt cu totul altele decât în țările participante la World Cup. Iar dacă, Doamne ferește, am fi ajuns și noi la Rio, probabil că primele și le-ar fi împărțit Nașu’, Piți, Kassai, Avram și femeile de serviciu de la FRF. Norocuțul lor e că Pițurcă și-a atins obiectivul (acela de a nu fi avut nici un obiectiv!), ceea ce va însemna pentru toți ăștia ceva mai puțină pârnaie când se va face socoteala deturnărilor de fonduri. Spuneam în titlu că ne așteaptă luna cea mai lungă din an: o lună de … 32 de zile, cât durează această ediție care începe diseară cu Brazilia – Croația, un meci care altădată ar fi însemnat o bătălie strânsă, cu gol sigur de ambele părți, dar care acum pare la cheremul Braziliei pe care o văd înscriind măcar de 3 ori și neprimind nici un gol. Meciul are loc cu începere de la ora 23.00, o oră încă rezonabilă pentru destui români. Numai că în nopțile următoare vom avea parte de meciuri și cu începere de la ora 1, ba chiar și de la 4 dimineață, ceea ce ar putea constitui o problemă. Nu neapărat cu serviciul, fiind vorba de sâmbătă noaptea, ci cu bioritmul. În sfârșit, astea sunt condițiile, așa că ne vom adapta din mers, de fapt din ședere aproape neîntreruptă în fața televizorului. Greu e în principal două săptămâni, pentru că de la optimi de finală încolo meciurile se răresc, ba vor fi și zile libere cu cât ne apropiem de finale. Indiscutabil, marea favorită este Brazilia, din sute de motive. Specialiștii vorbesc de o posibilă revelație: Belgia, pe care eu însă n-o văd dincolo de sferturi. Mai pot ridica pretenții Argentina, care însă nu m-a dat pe spate în amicale, Spania (deși îmbătrânită, e totuși campionaă mondială!) și, ca întotdeauna, Germania, Italia și Anglia. Portugalia ar putea eventual reuși și ea o finală mică. Dar mie cel mai mult mi-a plăcut Franța. Stați cu ochii pe ea!