„Lumina Nordului” – o unitate în diversitatea formulelor de exprimare, de la orizontul decorativ, până la exercițiul de admirație față de natură

– Interviu cu criticul de artă Valentin Ciucă, directorul primei tabere naționale de creație organizată pentru elevii școlilor de arte la Câmpulung
Valentin Ciucă, critic de artă, eseist, un cugetător pasionat de ontologie, psihologie, istorie, poezie, un om de cultură rară, misterios, enigmatic, s-a născut la 23 martie 1943, la Vălenii de Munte, județul Prahova. Studiile liceale le-a făcut la Piatra Neamț, la Liceul Petru Rareș (1961–1964), Facultatea de Filologie (1968) și Facultatea de Drept (1978) la Iași. De-a lungul timpului a publicat cronici plastice, studii și eseuri pe teme de artă în Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Steaua, România literară, Ateneu, Caiete critice, Tribuna, Sympozion, Arta. Valentin Ciucă a publicat cărți și albume de artă, jurnale de călătorie, dar cea mai recentă lucrare, de care autorul este foarte mândru, este albumul „Un secol de arte frumose în Bucovina”. Criticul de artă Valentin Ciucă se află la Câmpulung Moldovenesc (19-25 iunie) în calitate de director al primei tabere naționale de creație organizată pentru elevii școlilor de arte.
– „Popular trebuie să fii prin capacitatea de a comunica cu foarte multă lume, și sunt puțini aleși pentru a ajunge artiști acreditați la bursa timpului”
– Cum vi se pare ideea înființării unei tabere naționale de creație pentru elevi ai școlilor de arte?
Fiind prima ediție, merită salutată ca atare. Într-adevăr, din câte știu, nu s-a mai organizat o astfel de tabără până acum cu această componentă, destul de importantă din creativitatea noastră, reprezentată de oameni care au alte profesii decât profesia în sine – de a fi artist plastic, respectiv sculptor, gravor, grafician sau pictor, oameni care simt nevoia să se exprime prin limbajul formelor frumoase, al culorii, al armoniei, și atunci fac aceste veritabile academii libere de artă. Școala populară de artă rămâne un titlu cumva cam vechi, în care se dorea ca arta să fie un bun popular, după cum vedeți este un bun din ce în ce mai puțin popular, care se adresează nu neapărat unor elite, ci doar unor oameni care chiar cred că prin artă sensul existenței poate fi ușor identificat, și bucuriile la care avem dreptul se pot împlini.
De aceea, eu am și numit școlile populare doar școli de artă sau conservatoare de artă, pentru că popular trebuie să fii prin capacitatea de a comunica cu foarte multă lume, și sunt puțini aleși pentru a ajunge artiști acreditați la bursa timpului.
– Tabăra se bucură și de prezența unor artiști remarcabili…
Fără nici un fel de discriminare în ordinea orgoliilor personale aici sunt maeștri și ucenici, cei care de abia fac primii pași în artă, elevi ai școlilor de arte, care beneficiază de colegialitatea unor maeștri autentici: pictorul Dumitru Rusu, artistul plastic Viorica Moruz, pictorul Nicolae Pop, sculptorul Ion Maftei, profesorul de pictură Mihai Șerbănescu – Târgoviște, graficianul Mihai Pînzaru PIM, pictorul din Cernăuți – Anatoly Fedirko, intră în jocul acesta al unei „vacanțe” productive și creative, astfel încât, simplul fapt că cei tineri care bat cu îndreptățită speranță la porțile consacrării, trăind în mediul profesorilor lor, care sunt și ei participanți în tabără, și discuțiile libere pe teme de artă înseamnă, de fapt, un stagiu intensiv în care ei pot aduna nu numai cunoștințe în sensul participării la colocvii, dar intră și în exercițiul practic, fără să uităm de provocările pe care spațiul din Bucovina le oferă celor în cauză.
– De ce „Lumina Nordului”?
Da. Genericul este inspirat: – Luminile Nordului – noi am comentat oarecum polemic, și așa trebuia să fie, spunând că de fapt fiecare țară are un nord al valorii, dar este și un nord al ființei interioare… Fiecare om are un nord al său, dar în acest concept interesează mai cu seamă ideea de lumină transcendentă, o lumină care vine dincolo de senzațiile și emoțiile imediate, care ține de o iluminare. Aici am avut parte de așa ceva, pentru că vremea a fost când foarte generoasă, cu o solaritate remarcabilă, când mohorâtă și pluvioasă, astfel încât artiștii au trebuit să se grăbească pentru că alternanța prea rapidă dintre senin și noros face ca umbrele aproape să dispară, și efectele plastice pe care le-ar putea exploata sunt mai mici. De asemenea, vreau să spun că ambientul este important, starea de dialog. Cei mici trag cu ochiul și la cei mari și văd care sunt limitele lor, întreabă și așteaptă răspunsuri. Contează foarte mult pentru cei care vin pentru prima dată într-o astfel de tabără, pentru că se creează o comunitate intelectual – culturală, în care raportările la modelele mari contează.
– Bucovina, care pentru mulți este o veritabilă mitologie, înseamnă și raportarea la niște modele
– „Exprimarea” în aer liber, într-un ambient atrăgător, mioritic, este un avantaj pentru artiști?
La Câmpulung s-a simțit bucuria de a lucra liber. Simplu. Multă lume în epoca modernă lucrează în ateliere și reinventează peisaje pe care le aveau gravate în memoria lor afectivă cu mult înainte. Este foarte greu să lucrezi în priză directă, este seducția pe care realul o provoacă și o și împlinește, în același timp. Din discuțiile cu elevii am sesizat că deja le crește încrederea în sine. Bucovina, care pentru mulți este o veritabilă mitologie, înseamnă și raportarea la niște modele. De aceea și albumul „Un secol de arte frumoase în Bucovina” a reprezentat pentru mulți o surpriză și un reper valoric.
– Tabăra are și o componentă internațională.
Există invitat aici un foarte reputat pictor din Ucraina, Anatoly Fedirko, care are și un bun marketing cultural, întrucât are trei galerii de artă la Cernăuți. El se exprimă în limbaj post modern, însă aici s-a întors la uneltele tradiționale. El este un artist al cercetărilor permanente. Consider că ceea ce a făcut Școala Populară de Arte din Suceava lansând această invitație, la care au participat peste 15 școli de artă, este un început extrem de promițător.
Anticipez, oarecum, în momentul în care vorbim, spunând că din cele văzute am impresia că va fi în finalul de duminică o expoziție cu totul remarcabilă. Asta ne-a și interesat: o unitate în diversitatea formulelor de exprimare, de la orizontul decorativ, până la acest exercițiu de admirație față de natură, în care elementele ușor de recunoscut de un public foarte larg pot să creeze satisfacții.
– Cum a fost dialogul cu tinerii ?
Dialogul vârstelor permite celor tineri să viseze înainte, celor mai învârstă să viseze în trecut, iar la mijloc să fie artiștii care contează, și care dau substanță unei expoziții.
Eu sunt absolut convins că elevii vor reveni, mă refer la elevii care sunt din alte județe, pentru că mi-am dat seama că s-au simțit bine, au simțit și ospitalitatea locului, ei au avut la dispoziție materiale oferite de organizatori, și posibilitatea de a vedea ceva din locurile din Bucovina.
Această amprentă a unei scurte vacanțe în Bucovina o să însemne ceva important pentru devenirea lor ulterioară.
– „Trebuie să oferim soluții dintre cele mai moderne, în care nu mai suntem obedienți motivului pe care îl vedem în natură, ci suntem rodul creativității noastre”
– Este o onoare pentru Bucovina să vă aibă din nou alături, de această dată ca director al unei tabere de creație pentru elevi din școlile de arte. Este un destin?
Nu cred că este un destin, este o fatalitate să te întâlnești cu Bucovina, pentru că cine nu are în el substanță de bucovinean (!!!) asta însemnând apetență pentru seriozitate, pentru rigoare, pentru lucrul bine făcut, și pentru straturile succesive de cultură care s-au așezat unele peste altele, încât aici găsești o sinteză specială…, este mai sărac. Eu am mai spus: în momentul în care ieși din locul comun gen este o recunoaștere în planul valorilor, a unor valori care s-au transmis de la civilizația lemnului, până la formulele cele mai abstracte de comunicare și exprimare. Ori, este vorba de faptul că mai toată lumea trăiește într-o prejudecată: că trebuie să reduci Bucovina la ouăle încondeiate și la mănăstiri.
În acest fel, totul se oprește la nivelul medieval, o medievalitate postbizantină sau chiar bizantină absolut extraordinară, unică în arealul românesc, dar între timp s-au scurs secole, s-au plămădit energiile creative și vorbim despre cultura „cultă”… În general, peste hotare se merge numai cu artă populară, artizanat…- sunt formidabile, dar occidentalii nu mai înțeleg aceste lucruri. Ei privesc aceste lucruri ca un primitivism spectaculos și plin de ciudățenii, dar noi trebuie să ne ducem cu lucruri care exprimă creația acestor secole, mai apropiate de noi. Trăind în substanță națională – vibrația istoriei locului – în același timp bucovinenii au avut și deschideri europene. Deci trebuie ieșit și arătat ce fac creatorii. „Un secol de arte frumoase în Bucovina” este un exemplu. Sunt foarte mândru că sunt autorul acestei cărți, pentru că ea s-a bucurat de o primire absolut extraordinară în toată lumea, în toată Europa. Ea circulă și în Canada, Statele Unite, America de Sud, în familii, la nivel de protocoale foarte înalte, la ambasade…
– Putem spune că pe lângă ouă încondeiate, din Bucovina poate pleca și un album deosebit?
Plecau de aici cu ouă încondeiate…, da. Acum pleacă și cu un album. Străinii vor spune: (civilizația lemnului, a lutului, ele sunt doar substanța de la care se dezvoltă, este un sincronism european). Trebuie să oferim soluții dintre cele mai moderne, în care nu mai suntem obedienți motivului pe care îl vedem în natură, ci suntem rodul creativității noastre. Pornim de acolo, din trecut, primim niște influențe, senzații, stări, după care în laboratorul intim, care este ființa creatorului, acestea se sedimentează și ele se exprimă în altceva.
– Publicul nu poate exista dacă nu există o creație. Bucovina este bogată în creație?
Din păcate, uneori există creații și nu există public. În Bucovina (un exemplu recent este Rădăuțiul) este un public foarte inteligent, cu o capacitate de a percepe vizualul cu imaginea, cu nuanțe, cu interpretări fine în regim alegoric sau metaforic sau simbolic, în mod natural.
De altfel, Bucovina „a plămădit” în mod natural. Într-un spațiu multietnic, multicultural, pluriconfesional se creează (fie că ești majoritar sau minoritar) o stare de emulație. Românii, normal că au dominat într-un fel zona, dar și ucrainenii și germanii și rutenii și armenii, evreii, fiecare a adus câte ceva din acest orizont specific al culturilor. Și din această emulație, nu concurență, s-a creat un produs foarte rezistent. Pentru că, în general, zonele de hibridare dau produși foarte puternici, care rezistă tuturor interperiilor.
– Occidentalii nu sunt interesați de noi decât dacă suntem diferiți
– Ce a generat, de fapt, prima tabără națională de creație pentru elevii școlilor de arte „Lumina Nordului”?
Bucovina este un peisaj foarte variat, extrem de divers, și în exprimare și în motivațiile interioare pe care le presupune, astfel că – „Lumina Nordului” – generează acea nevoie a omului de a trăi în lumină, el însuși, în ordine morală, nu în ordinea estetică sau culturală. Nevoia omului de a trăi în lumină, de a face binele, de a miza pentru dreptate. Relația dintre estetică și morală este una complementară și deseori coincidentă. În Grecia Antică se vorbea că . Ceea ce este frumos trebuie să fie și bun, și ceea ce este bun trebuie să fie și frumos, dacă satisface o nevoie uzuală, dar și pentru suflet.
– Aduce Bucovina „o lumină” în Europa?
Bucovina a adus o lumină Europei de foarte mult timp, nu o aduce acum. Noi din punct de vedere cultural am fost europeni, în toate timpurile, și pot să vă spun că încă din Evul Mediu, circulația valorilor se producea, la nivelul posibilităților de comunicare de atunci, destul de bine, era o circulație europeană purtată la nivelul de transporturi, de gândire al timpului.
Acum lucrurile acestea nu se mai pun, mai ales în ultima perioadă de când a apărut Internetul – suntem europeni, iar produsele noastre au o șansă, șansa de a comunica o identitate. Pentru că dacă încercăm să-i copiem pe cei de acolo nu am făcut nimic. Ei nu sunt interesați de noi decât dacă suntem diferiți, noi trebuie să fim altfel, și dacă ești altfel este interesat de tine, dacă ești la fel nu. Trebuie să comunicăm în spiritul nostru, în formulele pe care noi le avem, pentru că așa ei vor spune: într-un ansamblu, frumusețea este atunci când vine din diversitate. Europa nu este omogenă decât în niște principii generale, în substanță ea rămâne diferită, Europa națiunilor, a culturilor diferite, dar care cedează o parte din „suveranitate” și acestui nou copil care s-a născut din însumarea tuturor celorlalte entități care au contribuit la realizarea acestui lucru. În plus, ar fi și plictisitor să întâlnești aceleași lucruri multiplicate la nesfârșit. Când vii în Bucovina vei găsi o varietate, și în general în România, lucruri atât de diferite, forme de exprimare personale care creează interes. Cunoașterea directă este foarte importantă. Din auzite, din povestiri, din lecturi…, nu poți să-ți formezi o părere adevărată. Eu cred că acest dialog multinațional are în România un partener serios, ceea ce se întâmplă chiar aici, la Câmpulung.