Lumina împărțită luminează mai puternic

Era odată un om care avea o casă, un bou, o vacă, un măgar și o turmă de oi. Băiatul care păzea oile avea un cățel, o flanea de lână, un toiag și un felinar. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig și băiatul îngheță. Nici flaneaua lui de lână nu-i mai servi la nimic. „Pot să mă încălzesc puțin în casa ta?”, îl întrebă băiatul pe stăpân. „Nu pot să împart căldura. Lemnele sunt scumpe”, spuse omul și-l lăsă pe băiat să stea mai departe în frig. Deodată, băiatul zări pe cer o stea mare: „Ce fel de stea este asta?”, se gândi el. Numaidecât luă toiagul și lampa și porni la drum. „Fără acest băiat, nici eu nu rămân”, spuse cățelul și merse pe urmele lui. „Fără acest cățel, nici noi nu rămânem”, spuseră oițele și porniră pe urmele lui. „Fără aceste oi, nici eu nu rămân”, spuse măgarul și merse pe urmele lor. „Fără măgar, nici eu nu rămân”, spuse vaca și merse pe urmele lui. „Fără această vacă, nici eu nu rămân”, spuse boul și porni pe urmele ei.
„De ce este așa de mare liniște!?”, se gândi stăpânul care stătea la căldură după sobă. Strigă după băiat, dar nu primi nici un răspuns. Merse în grajd, însă grajdul era gol. Se uită în staul, dar oițele nu mai erau acolo. „Băiatul a fugit și a furat toate animalele mele”, strigă stăpânul, când descoperi urme în zăpadă.
Omul porni în căutarea lor, dar nu după mult timp începu să ningă. Deoarece ningea cu fulgi mari, urmele lor s-au acoperit imediat. Apoi se lăsă un viscol puternic care sufla în acel loc. Acum nu mai știa în ce direcție s-o apuce. Înainta din ce în ce mai greu. „Nu mai pot avansa!”, spuse el gâfâind și strigând după ajutor. Atunci viscolul se potoli, ninsoarea încetă și omul observă o stea mare pe cer. „Ce stea o fi asta?”, se întrebă el. Steaua stătea deasupra unui grajd, în mijlocul câmpiei. Printr-o fereastră mică se vedea lumina unui felinar. Omul porni la drum spre acel loc. Când deschise ușa, zări oile, măgarul, vaca, boul, cățelul și pe băiatul pe care îl căuta. Erau adunați în jurul unei iesle. În iesle stătea un Copil, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta îi zâmbi, ca și cum pe el îl aștepta. „Sunt salvat!”, spuse omul și îngenunche înaintea ieslei lângă băiat. Dimineața următoare băiatul, oile, măgarul, vaca, boul și cățelul se întoarseră acasă. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig. „Vino în casă! îi spuse băiatului. Acum am suficiente lemne. Vreau să împart căldura cu tine”.
Legenda celui de-al patrulea mag
În afară de cei trei bărbați înțelepți care voiau să adore pruncul din ieslea Betleemului, a pornit la drum și un al patrulea mag. Voia să-I dăruiască pruncului trei pietre prețioase. Însă, deoarece animalul său de povară șchiopăta, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totuși porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sărmană mamă, ce nu se lăsa mângâiată, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Betleem, măcel căruia îi căzuse pradă și propriul ei fiu. Plin de milă față de ea îi dărui o piatră prețioasă și strălucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc. După luni de zile ajunse în Egipt, însă aici a aflat că pruncul Iisus și părinții săi s-au mutat în locul lor natal. Și din nou porni la drum în căutarea pruncului Iisus. La periferia unui oraș întâlni un lepros care era aproape mort de foame. Acestuia îi dărui cea de-a doua piatră prețioasă, ca să se poată întreține pe viitor. După aproximativ 30 de ani de căutare, dorința lui fierbinte de a-l găsi pe Regele lumii nu pierduse din intensitate. Dar simțea, de asemenea, cum inima sa bătrână nu mai rezistă mult la călătoriile lungi și obositoare. De aceea, întâlnind un copil gol și înghețat, îi dărui cea de-a treia piatră prețioasă pentru a se putea îmbrăca și hrăni.
Deodată cerul se întunecă. Era puțin timp după ora amiezii. Pământul începu să se cutremure. Cuprins de frica morții, el se gândea: „Oare toate eforturile depuse în căutarea pruncului au fost zadarnice?”. L-a găsit! De pe cruce o lumină cerească îi lumină fața și el auzi o voce care zicea: „Tu M-ai mângâiat când mă văitam, M-ai salvat când eram în pericol de moarte și M-ai îmbrăcat când am fost gol!”. „Doamne, eu? Unde?”, întrebă el. „Tot ceea ce ai făcut oamenilor nevoiași, Mie mi-ai făcut!”. Atunci, cel de-al patrulea mag își dărui cu mare bucurie viața sa Regelui lumii, care se afla răstignit pe cruce. În sfârșit Îl găsise!
A dărui inima
O persoană handicapată stătea la marginea unui drum și ținea mâna întinsă, cerșind bani de la trecători. Cei mai mulți nu-l băgau în seamă. Doar o singură persoană se opri și-i spuse: „Ți-aș da cu plăcere ceva, dar tocmai am constatat că nu am la mine nici măcar un ban”. La aceste cuvinte, cerșetorul îi răspunse: „Tu mi-ai dat mai mult decât bani. Tu mi-ai dat o parte din inima ta!”.