Nu ne caracterizează lașitatea în exprimarea opiniilor, nici naivitatea în lecturarea știrilor; nu adaptăm istoria la nevoi propagandistice și nu distorsionăm realitatea.
Un an în urmă, ne-am întrebat Quo vadis homine. Acum, ne este și mai greu să apreciem evoluția lumii. Președinții americani Joe Biden, Donald Trump și marionetele lor, împreună cu președintele Putin și aliații săi, au dat peste cap economia mondială, au schimbat regulile jocului și au compromis principiile în baza cărora a fost elaborat Dreptul Internațional (Inviolabilitatea frontierelor, Rezoluția conflictelor armate prin mijloace pașnice, Respectarea demnității umane, Neamestecul în afacerile interne ale altor state). Democrația și „unitatea în diversitate” sunt primejduite de creșterea procentuală a extremei drepte naționaliste și de perspectiva revenirii la politici raison d’Etat. Nu întâmplătoare au fost articolele „Emigrația”, „Religie și politică – interferențe, intransigențe, intoleranțe” și „Islam”. Emigrația, situația din Orientul Mijlociu și conflictul ruso-ucrainean au reafirmat lipsa toleranței spirituale dintre islam – evrei – lumea creștină; dintre B.O. a Rusiei și Patriarhia Ecumenică. Vaticanul se menține în espectativă. „Gânduri profane despre UE” împreună cu „NATO – o relație controversată” descriu situația – deloc de invidiat – în care se află Uniunea Europeană în noua configurație geo-politică și geo-economică. Renunțând în mod pripit la diplomație, în relația cu Federația Rusă, se zbate între SUA și Asia pentru supraviețuire energetică și recunoaștere a poziției în noul contest geo-politic. În timp ce două unități statale cu caracter federativ și conducere centralizată (SUA și Federația Rusă) decid soarta lumii, UE se prezintă fără politici de apărare, economice și de politică externă comune. Articolul „Sărmana Europă” este un semnal de alarmă. Disensiunile, dușmăniile camuflate și lipsa democrației îi vor compromite existența.
România se află într-o situație greu de definit. Dacă nu începem să „Ne închinăm ție, limbă română” orice discuție despre patriotism este un produs al ipocriziei patriotarde. Neliniștile noastre despre sistemul politic s-au concretizat în articolele „Starea națiunii”, „Democrația”, „Libertatea presei”. În același timp, am fost preocupați de familiarizarea cititorului cu valorile și principiile de bază ale traiului în Democrație. În acest sens, am propus articolele „Patriotism și Conștiință națională”, „Democrație și Libertate” și „Intercultural-multicultural”. „Reabilitarea Politicii” o considerăm absolut necesară și depinde de noi să o realizăm. Articolul „Ce putem învăța din Istorie” ne îndeamnă la rațiune, pentru a evita o iremediabilă compromitere a națiunii române. Nu ne putem ascunde mereu în spatele realizărilor strămoșilor. Este momentul să producem noi, înșine, Istorie. Renașterea gândirii politice românești presupune eliberarea de idoli, teamă și prejudecăți, iar responsabilitatea afirmării României pe scena politică internațională revine oamenilor de stat de azi și de mâine.
În sfârșit, nu întâmplător am propus articolul „Pacea în Europa prin prisma Istoriei”. Avem convingerea că ne aflăm abia la începutul marilor evenimente care vor preocupa lumea în perioada următoare. Acestea vor afecta, indubitabil, și România. Articolul „De ce ne lăsăm manipulați!” este un strigăt de revoltă adresat nouă. Așa cum ne prezentăm acum, manipulați, ignoranți și dezbinați, ne este teamă că nu vom putea evita o serie de neajunsuri. „Lumea s-a schimbat” – este o realitate imposibil de contestat. Pe viitor, războaiele hibride vor avea consecințe dramatice pentru viața oamenilor. În ceea ce privește țara noastră, vor accentua vulnerabilitățile societății românești. Așadar, răspunsul la partea interogativă a titlului („Noi…?) nu poate fi decât: „Patrioți, a venit momentul Renașterii Naționale!”
