Amicii mei Lucian și Johan sunt doi dintre cei mai vechi membri PNȚCD din lume, din țară și, bineînțeles, din județul Suceava. Aceștia s-au înscris în PNȚCD la începutul anilor ’90 și acolo au rămas. Așa cum au rămas cu gândul la Corneliu Coposu, pentru care cei doi au un respect deosebit. Pe vremea când în România începea se construiască societatea capitalistă multilateral deformată, când întrebările frecvente erau „Ce-ai făcut în ultimii 5 ani?” și „Ai mâncat și tu salam cu soia?”, când primii „băieți deștepți” mințeau poporul cu televizorul și când clasa muncitoare nu vroia să-și vândă țara, Lucian, în inconștiența sa de fan al mișcării power-flower, împărțea afișe cu Ion Rațiu. Ajuns în față la „Verenca” (fostul restaurant „Areni” din municipiul Suceava, pentru necunoscători) cu tot cu afișele sale, Lucian a dat peste reprezentanții oamenilor muncii de la orașe, dar mai ales de la sate, veniți să-și „dea în cap” cu bere și coniac. Aceștia stăteau întinși pe iarbă (că doar era democrație, ce halba mă-sii!), trăgeau la măsea și vorbeau despre cum pășteau vaca atunci când erau mici, cum au petrecut de „Revoluție” în fața televizorului și cum o să le tragă ei șpițuri în dos boierilor care stăteau la granițele țării în calești, și-abia așteptau să intre pentru a ne lua bogățiile solului și ale subsolului. În momentul în care Lucian, cu părul în vânt și cu pungile cu Ion Rațiu în mâini, și-a făcut apariția, oamenii muncii s-au înviorat brusc, iar prin fața ochilor au început să se deruleze rapid imagini cu tineri drogați, tiparnițe de dolari, boșorogi cu papion, țărani cu botnițe și întreprinderi încărcate în vapoare și duse peste mări și țări. Dintr-odată s-a pornit un cor de huiduieli, iar câțiva dintre oamenii muncii aflați într-o binemeritată pauză de nemuncă au sărit în picioare și au început să-l alerge pe golanul care trecuse de partea imperialiștilor. Cu mult noroc, Lucian a scăpat nevătămat.
Lucian și Johan n-au primit niciodată nimic de la PNȚCD. De fapt, mint. Cei doi au primit sarcini precise în campaniile electorale și multe afișe și pliante pe care să le lipească și să le pună în cutiile poștale. Lucian și Johan știu să-și plătească cotizația la timp, să fie „soldați” disciplinați atunci când li se cere și să-și respecte șefii aleși prin vot. Cei doi mai știu și că, din cauza PD-ului, PNȚCD-ul a devenit în 2000 partid neparlamentar și așa a rămas până în ziua de astăzi. Fără să-i întrebe nimic pe Lucian și Johan, liderul Organizației Județene a PNȚCD Suceava, Cristinel Macovei, a făcut partidul cadou PD-ului. Domnul Macovei a făcut asta pentru o funcție în cadrul Organizației Județene a PD și fiindcă speră că, într-o bună zi (pentru el, nu pentru noi), va ajunge parlamentar. Atunci când nu se joacă de-a politica, țărănistul de ieri, pedistul de azi, Cristinel Macovei derulează afaceri cu bureți. Măi, Lucian, și măi, Johan, cum v-ați putut încrede voi într-un burețar, într-unul care este obișnuit să mănânce ciuperci? Lumea trece (dintr-un partid în altul), caracterele rămân. Din păcate rămân cu ochii în soare și cu un gust amar, așa cum au rămas Lucian și Johan. Poate, în sfârșit, măi, băieți, măi, amicilor ce-mi sunteți, ați înțeles și voi pe ce lume trăiți și nu veți mai pune atâta suflet, pentru că nu se merită. Pentru Lucian am un bonus: gândește-te că ăia din față crâșmei care te-au huiduit și te-au alergat sunt rude mai apropiate sau mai îndepărtate cu cei care astăzi conduc țara și care, funcție de interesele lor personale și de grup, trec dintr-un partid într-altul și de la un grup de interese la altul.
