În ultimul timp, președintele PD-L al Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, nu este atât de prezent în campania electorală a lui Traian Băsescu, în ciuda faptului că acesta este șeful campaniei PD-L pe întreaga țară. Sau, mă rog, pe întregul județ, pentru că România nu mai reprezintă acum decât cel mult un județ al Uniunii Europene.
La poziția pe care o ocupă și la puterea sa de alergătură pe care a demonstrat că o are cu ocazia altor campanii electorale, era de așteptat ca Gheorghe Flutur să bata țara în lung și-n lat și să facă turul televiziunilor ca Mihaela Rădulescu înainte de a-și lansa cartea. Era de așteptat ca, dimineața, la prânz și seara, domnul Flutur să mănânce peneliști și pesediști pe pâine și să se pună cu pieptu-i de aramă în fața săgeților trase în direcția lui Traian Băsescu.
Gheorghe Flutur e el, dar parcă totuși nu e el. De aceea nu puțini sunt cei care s-au grăbit să-i cânte acestuia prohodul politic. Totodată, atacurile îndreptate împotriva lui Gheorghe Flutur nu au contenit. Domnul Flutur a fost umplut de respect din cap și până-n picioare pe mai toate canalele media. Din atacator, Gheorghe Flutur s-a transformat în încasator. Atitudinea afișată de domnul Flutur în ultima perioadă de timp pare greu de înțeles din moment ce miza politică este uriașă, iar acesta, așa cum spuneam, este recunoscut pentru combativitatea sa și pentru viteza de deplasare în teritoriu și în studiourile teritoriale ale televiziunilor.
Însă, există o explicație. Gheorghe Flutur are un mare necaz în familie, un necaz despre care, din motive lesne de înțeles, nu voi oferi amănunte. În mediile politice și jurnalistice se știe foarte bine prin ce trece Gheorghe Flutur și de aceea atitudinea aspră pe care unii politicieni și unii jurnaliști continuă să o afișeze față de acesta este cel puțin deplasată.
Bărbații adevărați nu dau niciodată într-un om care stă aplecat asupra problemelor de familie pe care le are și, astfel, nu numai că nu poate ataca, dar nici măcar nu se poate apăra. Apoi, alegerile trec și, indiferent de rezultatul acestora, lucrurile se așează într-un fel sau altul, iar oamenii rămân și trebuie măcar să se salute. Din nefericire, lume e multă, numai că oameni sunt puțini.
