Ovidiu spunea că „Tuum nomen rerum est mensura tuarum”, într-o traducere liberă asta însemnând că numele tău este pe măsura faptelor tale. Desigur, avea în vedere mai ales personalitățile accentuate, ale căror isprăvi înnobilează (au ba) numele moștenit din strămoși.
Starea pronumelui, străveche expresie a libertăților cetățenești, este mai puțin închingată de apăsările genealogice și, în consecință, tolerează tot soiul de giumbușlucuri, exprimând până la urmă nu atât „măsura faptelor tale”, cât gradul de cultură și instrucție al nașilor, părinților și mediului în care s-a plămădit fericita naștere. Nu surprind și nici uimesc numele de calibrul Televizor Stănescu, fiindcă nu le putem raporta la niscaiva temeiuri culturale, ci, eventual, la actualul stadiu al electronicii de uz casnic – mâine putând să apară la fel de bine pronumele Ipod Stănescu, în ton cu dezvoltarea impetuoasă a tehnicii veacului. În astfel de cazuri, întrebările nici n-au rost – dar ce te faci cu restul lumii, unde (cităm nume din gazete și de la tv) la Starea Civilă s-a înregistrat nașterea lui Struț Modest, Rândunel Pisică, ori Renato Lacrimă? Bietele pronume, nu de tot hilare în sine, capătă plus de expresivitate ridicolă când se însoțesc de-a dreptul exploziv cu numele de familie: aflați că suntem contemporani cu Alexandru-Dick Păsărică și cu Supplexa-Memoranduma Orac! Nu-s exclusivități românești, numai că prin alte zări botezările fistichii pot avea temeinică justificare lumească.
În 2005, o campanie de marketing declanșată de Cazinoul X a oferit 15.000 de dolari celui ce-și va boteza odrasla cu numele site-ului Golden Palace. Așa a apărut pe lume băiețelul Golden Palace dot com. Familia a încasat dolarii, numai că organizații cetățenești au considerat că-i un abuz la adresa minorului: banii s-or topi mai degrabă ori mai târziu, dar minorul rămâne în veci însemnat cu pronumele chisnovat. Judecătorii au găsit de cuviință că fiecare este liber să-și boteze copilul cum crede; existența listelor oficiale cu recomandări nominale nu înseamnă că s-ar pune vreo stavilă imaginației, fie interesată, fie pur și simplu impardonabil de săltăreață. Oricum, nu mai este vorba de, horribile dictu, stultitia, ci despre acte de premeditare șugubeață.
Un nou născut neamț a fost blagoslovit cu neobișnuitul pronume Adolph-Blaine-Charles-David-Earl-Frederick-Gerald-Hubert-Irvin-John-Kenneth-Lloyd-Martin-Nero-Oliver-Paul-Quinci-Randolph-Sherman-Thomas-Uncas-Victor-William-Xerxes-Yancy. Cum se observă, câte un pronume pentru fiecare literă a alfabetului! Dacă, Doamne ferește, nemțișorul ajunge militar, până-i strigă numele sergentul trece plutonul. Ba chiar și regimentul, fiindcă numele de familie, „lung cât Cântecul Nibelungilor”, n-are decât 34 de litere. Încerc să nu suprasolicit computerul, așa că tastez cu grijă: Wolfeschlegel-steinhausenbergherdorf. Poate că purtătorul kilometricelor nume și pronume, trăitor acum în SUA, va schimba năstrușnica hotărâre a părinților dornici de originalitate cu orice preț, adoptând unul-două-trei dintre cele 29 de pronume din certificatul de naștere. Numai că și aici ne poticnim de recorduri întru stultitia.
Revenim în România și cităm din „Monitorul Oficial”, rubrica „schimbări de nume”: Gheorghiță Ion, din Bârlad, s-a săturat de Ion și vrea Maxențiu-Danihel. Taică-su, Toader, și maică-sa, Vasilica, vor trebui să exerseze serios, fiindcă Maxențiu-Danihel se pronunță infinit mai dificultuos decât strămoșescul Ion.
Înțelegem de ce dl Cotoi a devenit dl Voinescu, dar cum să pricepi de ce s-a schimbat numele copilului Mârțoi Nina, din Alexandria. Veți spune că Mârțoi nu-i destul de… sonor. Așa-i. Numai că Mârțoi rămâne, Nina devenind Liliana. Iar Păstârnac Valeria se „naște” din nou, la 48 de ani, devenind… Păstârnac Aurora.
Lume, lume!
