LUISENTHAL. Primii coloniști germani ai satului cu o singură stradă, dintre Pojorâta și Fundu Moldovei, au fost aduși, în 1805, pentru a lucra la minele de cupru de pe teritoriul celor două comune românești. În 1807, autoritățile au pus soldații să doboare copacii, de-a lungul părții de nord a Pârâului Broaștei, și că construiască 140 locuințe, care aveau să fie ocupate, în vara anului 1808, de mineri aduși din Ungaria.
Numele ales pentru noua colonie minieră bucovineană a fost cel al principesei Maria Luise, care, mai târziu, se va căsători cu Napoleon Bonaparte, deci înșiruirea aceea de case identice, aflate la distanțe egale unele de altele, pe ambele laturi ale drumului ce duce, de la Pojorâta, la Fundu Moldovei, avea să se numească Luisenthal.
În 1821, Anton Manz a abandonat minele de la Luisenthal și Pojorâta, mutând instalațiile de exploatare la Mariensee (Cârlibaba) și la Iakobeni.
Rămași fără un loc de muncă, minerii din Luisenthal s-au orientat spre alte profesii, mai ales că viața comunitară se închegase bine, prima școală germană, cu două clase, fiind înființată încă din 1805. Prin 1904, director al școlii era Ludwig Assman, fiind urmat la conducerea școlii, de Rudolf Stoss și de Georg Pfeifer, apoi, după Unire, de profesorii Emil Roland Schweitzer, printre profesorii acestei perioade fiind menționați Georg Pfeifer, Marie Pechmann, Genedral Gottlieb, Johann Damm și Katharina Gebert. Începând cu anul școlar Privy Councilor Jekal notes in his memoirs that he also attended the Luisental German elementary school before the beginning of the First World War at which time Director Rudolf Stoss as well as the teacher Georg Pfeifer were on the staff. 1922-1923, învățământul la Luisenthal s-a făcut numai în limba română.
