Lui Nostradamus i se fâlfâie de bănci

În numărul din 2 ianuarie al ziarului Le Parisien, au fost incluse 12 sfaturi pentru a depăși cu bine anul 2012, care abia de scâncește în scutece, înconjurat de ursitoare din alea văzătoare de culori duse spre negrul cel mai funerar. Și se ziceau, mai bine zis se repetau, în gazeta pariziană, niște lucruri pe de rost de noi știute, dar aplicate puțin spre deloc.
Adică să ne orientăm spre bucurii simple, nu neapărat foarte costisitoare, cum ar fi un spectacol de teatru sau un spectaculos răsărit de soare, să încercăm să zâmbim, chiar dacă zâmbetul nostru o mai mână spre rânjet și să nu ne scumpim la acte caritabile, fiindcă s-a stabilit că producția de anticorpi ar fi strâns legată de numărul și de intensitatea faptelor generoase. Și alte asemenea, să le zicem, banalități, care umplu frumos albul paginii de gazetă, fiindcă dau foarte bine în momente festive, când pupătoarea ne e pungă, dar inima larg deschisă. Nici o grijă: cu fiecare zi care trece, inima ni se va închide la loc.
Al 12-lea sfat conținea însă mult mai mult pragmatism, spus în abandonul tuturor dulcegăriilor anterioare. El ne sfătuia să tragem foloase capitaliste din fiecare clipă, fiindcă oricum Nostradamus și alți cobitori cu patalama internațională au pronosticat că planeta de față nu mai are foarte mulți purici de făcut în sistemul galactic. Și-atunci, îndemnul suna să ne mobilizăm și să stoarcem cu putere viața de ultimele ei picături de plăcere, fiindcă s-ar putea să ne aflăm pe ultima sută de metri, iar noi să ne comportăm ca și când am mai avea în față un drum destul de lung de străbătut.
Acuma, ce să zic, un sfârșit al lumii nu știu dacă e un pronostic chiar atât de negru, fiind clar că proiectul acestei planete populate cu bipezi a însemnat un eșec de la cap la coadă. Pe mine altceva mă preocupă însă: dacă o să vină sfârșitul lumii, oare cum or să-și mai încaseze băncile ratele restante de la clienți?