Muzeul Bucovinei (așa cum se numește instituția muzeală suceveană după publicarea în monitorul Oficial a HG nr. 961/8 septembrie 2010, privind schimbarea denumirii Complexului Muzeal Bucovina) tezaurizează, într-un spațiu care nu este inclus în circuitul de vizitare, dar care se află la dispoziția cercetătorilor, un bogat fond documentar circumscris Secției Memoriale.
Colecții și donații care totalizează cca. 34.000 de poziții de inventar
Secția, care valorifică patrimonial casele memoriale Ciprian Porumbescu (Stupca), Simion Florea Marian (Suceava), Nicolae Labiș (Mălini) și Eusebiu Camilar (Udești), cu inventarul lor de obiecte și documente, păstrează în câteva încăperi ale Muzeului de Istorie o serie de colecții și donații care totalizează circa 34.000 de poziții de inventar.
Este vorba de fondurile documentare Petru Comarnescu, Leca Morariu, Ion Vicoveanu, Ion Negură, Ion Luca, Erast Tarangul și de cele câteva donații care cuprind cărți, publicații și documente care provin de la Ștefan Nosievici, Mihai Rotaru sau Eugenia și Vasile Neamțu.
Dacă Fondul Comarnescu dispune de un spațiu separat în care se află o impresionantă cantitate de piese, toate celelalte fonduri sunt concentrate în două încăperi de la parterul muzeului.
Tablouri de Bucevschi, Grigorescu, Luchin și Cârdei
Într-una dintre acestea se află cele circa 7.300 de piese care alcătuiesc Fondul Leca Morariu, cărți, periodice, manuscrise, partituri, corespondență, fotografii, mobilier și obiecte personale.
Între acestea din urmă se află câteva tablouri care aparțin unor artiști cu renume ca Epaminonda Bucevschi („Bătrân”, „Han la Brăila”, „Napolitanul”), Nicolae Grigorescu („Păstorița”), Ștefan Luchian („Cerșetor”) sau suceveanul Ion Cârdei („Mănăstirea Zamca”).
Interesante însă în suita obiectelor donate în anul 1968 de prof. Octavia Lupu – Morariu, soția distinsului profesor Alexandru (Leca) Morariu (1888 – 1963, fost profesor la Catedra de literatură modernă și folclor a Universității din Cernăuți, decan al Facultății de Litere și Filosofie, președinte al Societății „Armonia” și director – pentru doi ani – al Teatrului Național din Cernăuți), sunt câteva piese adunate și păstrate cu grijă care relevă preocupările sale pentru studiul „celui mai depărtat, celui mai mic și celui mai periclitat fragment de neam românesc”, istroromânii (valahii din Istria – vestul Croației) sau ciribirii.
Lucruri ciribire
Încăperea, așa cum am aflat de la conservatorul Lenuța Cristina Boicu (care se îngrijește de evidența, conservarea și păstrarea în condiții propice a acestor lucruri) este mobilată cu câteva piese (birou, canapea, fotolii) care au aparținut familiei Morariu.
În camera „blindată” cu dulapuri și rafturi cu cărți, sunt păstrate câteva instrumente muzicale ciribire (cobză, mandolină, fluiere), dar și un costum popular femeiesc istroromân, costum purtat de Octavia Lupu – Morariu, așa cum se poate vedea în fotografiile din albumele de familie.
De fapt, în urma unor excursii documentare în satele locuite de istroromâni, Leca Morariu a publicat o serie de studii, o lucrare fundamentală (în patru volume) intitulată „De-ale ciribirilor”, grupând texte din Istria însoțite de note și comentarii prețioase, cu adnotații referitoare la fonologia, morfologia, lexicologia și semantica graiului acestora.
