La Galeria de artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava a avut loc, cu două zile în urmă, expoziția personală de grafică, pictură și tapiserie a artistei plastice Lucia Pușcașu. O retrospectivă care reunește, sub genericul „Trepte spre împlinire”, lucrări reprezentative din cariera artistică a unei creatoare care, așa cum a subliniat la deschidere președintele Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici, prof. Gabrel Baban, printr-o „activitate de creație extrem de laborioasă” a devenit „un reper în arta decorativă, în mod deosebit în arta textilă”.
„O grijă deosebită în modul de a compune”
La o maturitate a creației plastice care prin calitatea de profesor de arte decorative, studiul desenului și al culorii la Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu”, unde are discipoli, o-ndreptățește să poarte titlul de maestru, Lucia Pușcașu ne oferă o desfășurare expozițională prin care, cu mărturisirea că a fost constrînsă de spațiu și cu strîngerea de inimă că multe lucrări pe care-ar fi dorit să le „însaile” în acest șirag retrospectiv au rămas în atelier, ne invită să pătrundem în universul vibrațiilor sale lăuntrice. Alăturînd tehnicilor textile de expresie, cu care s-a impus în perimetrul plastic sucevean, lucrări de grafică și pictură (toate realizate, așa cum remarca prof. Gabrel Baban, „cu o grijă deosebită în modul de a compune” și a reda subiectele pe care și le-a ales), Lucia Pușcașu, care a avut răbdarea parcurgerii încercărilor sale esențiale (încercări creative, bineînțeles), face dovada unei virtuozități plastice cu multiple valențe creatoare, în care își impune și controlează pe deplin toate regulile. Nativă a zodiei Fecioarei, sub fantezia generoasă și iscoditoare a planetei diriguitoare Mercur, artista (despre care un exeget spunea că „vădește sensibilitate picturală într-o manieră figurativ-aluzivă, întrucîtva simbolică, căutînd o alianță între sugestivitatea decorativului și semnificație”), cu darul deosebit al reprezentării, cu îndemînarea și acuratețea specifică semnului său zodiacal și uzînd de un repertoriu de semne a căror dezlegare comportă o citire pe mai multe niveluri, nu se supune convențiilor, ci numai propriei și riguroasei sale cenzuri.
„Să ai un brad în suflet și să-l duci / O viață-ntreagă către nemurire”
Fie că este vorba de tapiserii de mari dimensiuni („Treptele templului”, 208 x 140 cm, „Poarta norilor”, 180 x 225 cm, „Primăvara III”, 137 x 108 cm) sau de miniaturi, de grafica monocromă cu tonuri gradate de baițuri sau de policromismul pastelurilor, Lucia Pușcașu se mișcă natural și neezitant în perimetrul său de expresie în care domnește un permanent echilibru. Creații făcute, așa cum spunea, cu aproape un deceniu în urmă Dorana Cașoveanu, la expoziția personală de tapiserie de la galeria „Orizont”, „cu smerenia omului de bună credință care-și caută mereu drumul spre desăvîrșire” de o artistă care „crede în adevărul propriului mesaj și nu se pretează la compromisuri cu propria-i creație”. Și o mărturisire de-a Luciei Pușcașu care, în anul 1988, în tabăra de creație de la Brodina, a învins teama pe care-o purta în sufletul său că nu va putea niciodată să învingă măreția bradului, teamă care s-a spulberat la vederea uriașelor trunchiuri tăiate. O mărturisire care m-a dus cu gîndul la Constantin Ștefuriuc, poetul care scria despre iarba „călcată de lună” și care a compus o urare pe care acum, cînd Lucia s-a izbăvit prin confesiune, i-o adresez întru deplină liniștire: „Să ai un brad în suflet și să-l duci / O viață-ntreagă către nemurire”.
