Acea cameră minusculă care se folosește la investigații medicale sau chiar la operații la organele interne ar trebui să transmită imaginile în direct pentru a satisface nevoia bolnavă a televiziunilor de a scormoni prin măruntaiele unei întâmplări picate plocon. Bine că Mircea Lucescu nu poate vedea tot circul sau auzi toți analiștii reprofilați brusc.
Unul dintre aceștia din urmă efectiv îl jignea pe Rinat Ahmetov când în studio se comenta, cică, aterizarea acestuia! Sau poate că invitațiile la televiziunile de știri nu sunt făcute pentru abordarea un subiect anume, ci pentru ce se nimerește. Dacă în timp ce urci scările începe o vijelie, bagi cu vijelia, dacă a mai dat Becali vreun vânt, bagi tot cu vijelia, se știe că Becali nu dă vânturi banale, iar dacă se întâmplă ca un tramvai să intre în mașina lui Lucescu, oho, să tot bagi! Mi-a plăcut Ovidiu Ioanițoaia, care a fost sunat de o realizatoare din trust, ceea ce nu l-a împiedicat să se arate iritat de întrebările acesteia. Textual, i-a spus că este irelevant ceea ce fusese întrebat, așa că s-a întrebat singur! „Întrebarea la care trebuie să răspundem…” era despre perioada de refacere a pacientului Lucescu. Apoi i-a transmis direct interlocutoarei să nu mai facă din țânțar armăsar când vorbește despre operație, termen impropriu în cazul respectiv, în opinia sa. Parcă uitase că vorbea cu cineva din breaslă.
Mi s-a părut foarte emoționant gestul lui Rinat Ahmetov de a veni personal, alți bogătași s-ar fi mulțumit cu telefoane și cu delegarea cuiva. Trimisese oricum doctorul, dar a ținut să vină și el, iar asta se face pentru un prieten. În fine, să-i ținem și noi pumnii omului și profesionistului Mircea Lucescu. Din fericire, dacă putem spune așa, nu are de pregătit primăvara europeană, iar până se reia campionatul în Ucraina are tot timpul din lume. De pensie încă nu se pune problema.
