LUCAVĂȚ (III). Părțile de moșie din Lucavăț au fost hotărnicite, ca urmare a plângerii lui Șerban Flondor, în 20 iunie 1760, astfel: Miron Văvescu, 6 jirebii, din care 4 sunt vândute lui Stărce și 2 fiilor lui Ștefan Volcinschi; Stratulat Volcinschi, 6 jirebii, vândute de fiii lui Ion Volcinschi, Toader și Ion, lui Șerban Flondor și lui Dumitraș Bainschi; Arseni Volcinschi, 8 jirebii și jumătate, stăpânite de Constantin Volcinschi și de Constantin Holban, cu jupâneasa lui, Măriuța, fata lui Ion Volcinschi; Vasile și Tănase Mitric, 3 jirebii, stăpânite de Șerban Flondor, „fiind neam de baștină”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Lucavăț din Ocolul Berhometelor „42 – toată suma caselor”, însemnând 1 mazil, 2 popă și 39 birnici.
În 1774, Lucavățul avea 52 de familii, iar în 1775, 1 mazil, 1 popă și 65 țărani, populația celor două viitoare sate, Lucavățul de Jos și Lucavățul de Sus, ajungând, în 1784, la 116 familii.
În 8 septembrie 1768, s-a făcut o delimitare a moșiilor din Lucavăț ale lui Ilie Vlaico, Ion Săul și Vasile Țopa.
În 18 august 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Cărstia Chiriac înregistra jumătate de sat, cea care aparținuse Mironeștilor, Constantin Lepădatu înregistra 3 jirebii și un sfert, Ion Drăghinici, 5 jirebii și un sfert, Constantin Șehan, 7 jirebii, Toader Cojan și Ștefan Palușca, 4 jirebii, iar Constantin Volcinschi, 2 jirebii. Jumătatea de sat a Cărstei Chiriac avea să treacă, în 17 iunie 1805, în proprietatea lui Constantin Chiriac și a feciorilor lui, Costachi și Iordachi, care vor vinde partea lor din Lucavăț, în 25 mai 1835, pentru 200 galbeni olandezi, armeanului Ștefan Miculi.
Peste un an, în 10 iulie 1836, armeanul înnobilat, Ștefan von Mikuli, cumpără, cu 50 galbeni, și partea din Lucavăț a soților Iuon și Casandra Tăutul.
În 18 februarie 1802, Maria, văduva lui Isac Cucoran, înzestra pe fiica ei, Nastasia, jupâneasa lui Condurachi Pătrașcu, cu părții de moșii în Bănila, Lucavăț, Jadova, Vilauca și Panca.
În 1843, biserica Sfintei Parascheva din Lucavățul de Sus, patronată de Vasilie de VASILCO (Wassilkoische!), cu 712 enoriași, era slujită de parohul Parteni HACMAN. Biserica Sfântului Nicolai, patronată de Nicolai de VASILCO, cu 1.140 enoriași, avea vacant postul de paroh. În 1876, biserica din Lucavățul de Sus, patronată, ca și cea din Lucavățul de Jos, de Constantin de VASILCO, avea 899 enoriași, paroh fiind Ilarion GRAMATOVICI. În Lucavățul de Jos, cei 1.510 enoriași beneficiau de serviciile religioase ale parohului Vasilie TARNAVSCHI. În 1907, patronatul bisericesc în cele două parohii era asigurat de baronina Elisaveta VASILCO, de Kaietan cav. de BOHOSIEWICZ și de evreul Jossel FISCHER. La Lucavățul de Sus paroh era Ștefan MALANCIUC, născut în 1872, preot din 1896, paroh din 1900, cantor fiind, din 1900, Eugen LUPAȘCO, născut în 1869, iar la Lucavățul de Jos oficia parohul din Jadova, Theodor SCRABA, cantor fiind, din 1901, Alexie ȘENCARIUC, născut în 1877.
Biserica nouă din Lucavățul de Sus avea să fie construită în 1898, iar cea din Lucavățul de Jos, între anii 1902-1905, o bisericuță fiind construită, în 1900, și la Maidan.
Din 1861, funcționau în cele două parohii câte o școală cu 3 clase și câte o școală secundară cu o clasă, cea din Maidan, cu o clasă, fiind deschisă abia în anul 1902[2].
În 1890, vatra veche a satului, Lucavăț de Jos, avea 1.800 locuitori, primar fiind Nicolai cavaler de Vasilco. Învățători erau Constantin Șerbanovschi, Alexandru Verenca și Sara Buchholz, paroh era Vasile Tarnavschi, iar cantor bisericesc – Emilian Perci.
Lucavăț de Sus, vatra nouă a satului, avea 1.048 locuitori, în biserica satului slujind preotul Victor Zaharovschi și cantorul bisericesc Vasile Rohatinovici.
În octombrie 1914, „preotul Adrian Andronic din Lucavița, o localitate cu populațiune în majoritate ruteană, a fost arestat, în urma unei denunțiațiuni infame. Dovedindu-se nevinovăția, a fost eliberat”[3]. Ca și în alte cazuri similare, acuzația se referea la posibila colaborare cu trupele țariste, acuzație pe care austriecii o priveau cu foarte multă atenție.
La Lucavăț s-a născut botanistul Mihail GUȘULEAC (1887-1960), membru corespondent al Academiei Române.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 336
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 34, 1876 p. 93, 1907 p. 76
[3]VIAȚA NOUĂ, Anul III, nr. 146, 1 noiembrie 1914, p. 2